D10D11

Nu stiam, nu stiam cum se face. Lumea se redusese la cateva cute ale cearsafului, la o bucata de stofa inflorita si la o lucrire in oglinda. Totul a durat doar o privire, clipa care am intrat iarasi, nu stiu cum si in ce moment, in posesia corpului meu, si zvancnirile au inceput a fi din ce in ce mai pregnante. Asa am pornit  intr-o noua aventura.

Inainte era diferit, eram Dumnezeul a ce ma inconjura, eram un Dumnezeu care nu credea, nu crea si nu putea manui, pentru totdeauna necunoscut si indescifrabil.

Apoi a aparut EL si deodata ma simteam si eu privita. Ma infioram si in acelasi timp eram impinsa spre pacat de o forta de nedescris, eram atrasa in el de un magnet imens. Priveam stelele risipite peste oras, stiam ca cineva adanc in noapte, de alt fel, tinea in maini lumea mea si imi urmarea amuzat ininintarea in drumuri intortocheate. Sufla peste mine armonie, inovatie, pasiune si tot ce nu gustasem pana atunci, iar eu ma agatam de viata raspandindu-mi viscerele cleioase pe pagini.

Am inceput sa scriu noua poveste a vietii mele, defapt singura poveste reala din care gustam si aveam parte cu adevarat. Mintea imi zvacnea, simteam noi conexiuni, pe fagasuri pe care nu mai calcasem, mainile lui mi se profilau astfel, fine dar cu contururile intunecate pe pielea mea tremuranda. Priveam si simteam pielea care ma acoperea semitransparenta ca o sticla moale, intarita doar in varfurile degetelor, de unde ieseau din pielitele zdrentuite unghiile ce sfasiau carnea pana la inrosire. Sub piele, tensionate si fragede, se conturau tendoanele ca niste firicele stimulate de degete. Iar mainile se miscau alene cu usurinta pe pieptul meu. Intre granitele dintre pielea noastra nu curgea doar sange, hormoni activati si zahar, curgea mai cu seama pasiune. Poruncea degetelor sa pipaie, ochilor sa vada si picioarelor sa se incordeze, iar in clipa urmatoare bucati de materie ce se afla in imperiul nostru se supunea intr-o siguranta comoda. Exista in corpul nostru, impletit intre tentatie si stimul, inodat intre nervi si placi unite un sistem al laturii noastre angelice, caci asta numesc eu inger : intermediul care invesmantat in pasiune, porneste un spirit si misca materia, o modeleaza , o supune. Inotand in serul acesta cu sanii moi ce se intaresc, cu testicule usoare ce se contracta si se relaxeaza, ceva viu misca muntele cel mare. Am stat ore in sir, pana la nebunie, la dizolvare in frica si transpiratie cu privirea atintita in neant, soptind “ Misca-te! Misca-te ! “ inchipuindu-ne ca miracolul s-a produs . imi lipeam posteriorul de el si acolo in singuratatea fiinte mele ajungeam sa-mi implinesc apogeul. Ma incordam, inima incepea sa imi bata  cu forta, ochii imi fierbeau, venele mi se umflau pe tample, iar el atingea derma pe dinauntru incercand sa iasa cu sudoare si  trimitand spre creier imagini de nemaivazut. Credeam ca nu am destul curaj, destula forta, incat sa fiu extinsa prin stimuli sexuali atat de departe.

Se contura in jurul meu circulatia sangelui venelor lui, dementa si haotica, iar toate grupele sale de muschi incremeneau in incordari repetate. Imi umezea buzele, iar fiecare strop de sudoare avea alt gust, carnea rece, palmele lui se adunau cu necredinta, iar ochii imi scanteiau. Nu puteam intelege cum poate exista ceea ce , de-a lungul timpului, nu am gustat, vazut, simtit, mirosit si privit niciodata. Viata mea – limitata  la universal meu, infasurata pe corpul meu, lumea mea – in campul senzatiilor mele , era acum plina de un infinit pervers, monstrous, nesfarsit de frumos, parfumat, bland, ca un paradis si infern in acelasi timp.

Toti asteapta semene si mununi, adaosuri de o angelica, dar saraca putere terestra. Dar la mine a venit, acel, ochii mi s-au lipit de el, i-am atins delicat, ganditor si rapace, parul , coastele, picioarele. Nu mai eram un nimb, credeam, aveam vointa, urcam trepte, iar lumina finite mele crestea de o mie de ori cu fiecare treapta urcata.

Nu m-am indoit niciodata de ce putea face, de ce zicea… era frumos ca intr-un vis stimulat, eram  de aceeasi natura cu mireasma obrazului si catifelarea pielii, eram condusi de acelasi instinct al evadarii.

Misterul nostru  va avea intotdeauna cate ceva de descoperit, mi-a scris pe pielea mea, tatuat acolo intre sfarcurile pieptului meu, sirul vietii mele ( voci si atingeri, ezitari si inaintari, rasete, drept sau stang in filigram ) , iar totul este mereu complet nou si tentant pentru mine !

from angel to angel !

miercuri, 7 decembrie 2011

Pentru cea mai importanta persoana din viata nostra !Happy B-day!

La multi ani !

De ziua ta, am vrut sa-ti alegem un cadou format din cuvinte. Sa scotem cuvintele frumoase din noi, sa ti le daruim… Iar cand cuvintele pe care le stim nu sunt suficiente pentru a-ti spune cat de mult te pretuim, sa inventam altele…

Vream sa te invitam sa asculti muzica din noi, acea muzica in acordurile numelui tau si in ritmul inimii tale. Sa te ajutam sa vezi, sa simti, sa percepi, mereu in alte culori, viata noastra , momentele frumose.

La multi ani, la nesfarsite experiente in iubire, la infinite bucurii! Draga noastra , iti dorim sa traiesti cu gratie in aceasta viata, unde, cand si cu cine alegi. Sa te bucuri de cine esti, sa fii constienta de darurile tale minunate cu care ai venit aici, sa te lasi inspirata si sa inspiri oamenii asa cum ai facut-o mereu..Esti un om minunat prin simplul fapt ca stii sa asculti , sa ajuti , sa lupti , sa razi , sa speri ...

Te pretuim! Curat, complet si total! Fara sa cerem nimic, fara sa asteptam, fara sa pretindem!

Multumim pentru ca esti aici, multumim pentru tot ce am trait si ce nu am trait inca impreuna. Pentru cine stie cate realitati paralele in care am ales sa ne intalnim. Multumim pentru fiecare cuvant care ne-a dat aripi, pentru fiecare imbratisare cu care ne  umpli fiinta, pentru fiecare clipa traita in aceeasi respiratie , moment ! Multumim pentru dragostea, generozitatea, puterea, caldura si tandretea ta! Multumim pentru ca ne  esti partenera in toate calatoriile vietii noastre . Nu ne dorim nimic mai mult, nu ne plictisim niciodata langa tine, nu ne pierem increderea si curajul. Iti multumim si pentru asta! Multumim pentru noptile pline de cuvinte, in care ne prindea lumina zilei impartasindu-ne experiente si trairi ,vise si dorinte, pentru fiecare mana intinsa exact in momentul potrivit, pentru fiecare incurajare, pentru fiecare sfat. Multumim pentru lumina din tine, din care ne hranim cand uitam cine suntem. Multumim pentru ca ne  astepti cand ramanem cu un pas in urma si pentru ca ne strigi cand o luam inainte. Multumim pentru soapte si imbratisari.

Daca tu cazi, vom  fi acolo sa te ridicam. Daca te indoiesti, o sa te intelegem si o sa te ajutam. Daca vrei sa plangi, umarul nostru  va fi acolo sa te sprijini pe el. Daca vrei sa spui, noi o sa te ascultam si orice ai spune nu te vom judeca. Daca e sa ai nevoie de cineva sa te acopere, noi vom fi acolo sa o facem. Si daca vei gresi, vom stii sa te iertam si daca vom gresi vei stii sa ne strangi in brate.

Esti o persoana cu visuri mari , cu dorinte ca tot omul care incepe sa prinda viata datorita increderii in sine . Stim ca BMW-ul ala va aparea intr-o zi in fata portii si din el o sa coboare o silueta bine conturata pe torcuri langa un sot  de ultim racnet, cu niste copii minunati si perfecti ! Patul de baldachin te va astepta in fiecare seara in camera de sus cu oglinzi pe tavan . Serile ni le vom petrece prin XS , zilele la servici strofocandu-ne sa vindem cat mai multe flori , sefa 1 STEF 2 CEZ 3 TEO .  Trei case in paun vor aparea ca prin minune la vale de biserica cu masini si caine la poarta !

Nu ti-am spus niciodata ca esti minunata prin ceea ce scrii , prin ceea ce faci .Stim ca intr-o zi ne vom citi viata dintr-o carte scrisa de tine JEsti perfecta asa cum esti! Esti sursa noastra de inspiratie zilnica, esti calea pe care o alegem in fiecare prezent! Te iubim!

                                                                                                       Cu drag Cez si Teo ! 8.12.2011

too far away

Cand vrei sa arati ceva ce nici tu nu stii bine sa exprimi, te grabesti sa invoci cuvantul “dor”. Dar imediat te cuprinde sfiala. Cum oare sa invoci un lucuru atat de stiut si de spus de sute de ani, de milioane de oameni, de miliarde de ori, incat probabil s-a vidat de orice sens, daca nu cumva s-a incarcat de toate nonsensurile. E zadarnic sa intarzii asupra cuvintelor, daca descoperi ce stie toata lumea.
Dar nu despre dor in el insusi as vrea eu sa vorbesc, o clipa, ci despre ce denota el defapt. Oricat as vrea sa ocolesc cuvantul, nu stiu bine cum se face ca dau statornic peste el, sau peste lectia lui. As vrea sa iau de la dor cat imi trebuie, urasc sa vorbesc despre el. Ideal ar fi sa nu mai vorbesc deloc. Grecii nu aveau cuvantul “iluzie” pentru ca nu aveau nevoie de el , ceasul lor era plin, tot ce era essential pentru ei statea sub semnul iluziei; la fel si eu cu dor.
Dorul reprezinta o contopire nu o compunere, s-a contopit in el durerea, de unde vine si cuvantul propriu-zis, cu placerea, crescuta din durere, ca o armonie exterioara, o armonie noua, sau a iesit o incordare noua, o noua solicitare spiritual un dor nou si acesta se simte. Ce tine de acest cuvant are un sens logic in numele caruia cuvantul face apel la tine “ocupa-te si de mine” asta daca te apleci spre universul din care el face parte, e o zona, dincolo de semnificatie, de inteles, de subinteles.
Si totul se rezuma la simplitate, stai in fata instinctului, cum stai in fata gandurilor tale si te intrebi : e buna nedeterminarea asta? Sa o sporesc , sa ii risipesc magia ? O risipim fara grija, magia nu se curma, caci noi oameni suntem fiinte purtatoare de orizont, stiutoare, nestiutoare, sigure dar si tare aproximative !
}{

4b

 Placerea simturilor a fost intotdeauna valoarea pe care o apreciez cel mai mult, pentru ca alta mai insemnata nu am avut niciodata. Ma las in voia vantului, izbanzile ori infrangerile, bunele sau relele, cate le-am trait, mi-au aratat, ca in viata asta, atat sufleteste cat si trupeste, binele va veni din rau, iar raul din bine. De aceea traiesc mizand spre o existenta implinita, fara reguli si fara limite, pentru mine nu exista niciun joker salvator.
Iar atunci cand ai un impold ispititor si satisfacator, pasiunea trebuie cultivata pentru a te redescoperi.
Te visez, dorindu-te prin preajma mea, te vad strecurandu-te prin obscuritatea din camera mea cand toate lumanarile-mi sunt stinse.Te apropii de mine si prin pielea alaturata te simt, lipit de mine si tac, pentru ca orice as zice nu ar avea vreo semnificatie.
E un mister intre noi, nu perpetuu, nu al nostru propriu, ci e unul nou de fiecare data cand ne intalnim, mai inovator, mai cunoscator de noi insine, mai palpitant. Te lasi greu pe umarul meu, muscand cu buzele carnoase sfarcul urechii, sub muscatura, sangele imi zvacneste, imginatia-mi nu vrea sa mearga mai departe ! Oare asta este maximul intensitatii adrenalinei la care corpul meu este capabil sa ma ridice ? Respir. Iti explorez fiecare centimetru de piele fina, denivelarile trupului tau mi se par perfecte, respiratia ta e innabusitoare, degetele tale se joaca in parul meu, imi soptesti ceva, dar sunt prea departe sa te inteleg . Ma contopesti si asta e tot ce imi doresc pe moment.
Tresar. Ma trezesc, cearsafurile mele sunt reci si asudate la fel ca si pielea mea, iar dimineata isi face loc printre nori.
E sambata !

Aminteste-mi cine sunt

 Sunt probabil una din acele finite fermecatoare nascute dintr-o greseala a destinului, fara speranta, fara a putea fi inteleasa. Sunt idei care ma patrund, ma rod, ma ucid, ma innebunesc atunci cand nu stiu sa ma impotrivesc lor. Acum nu imi dau seama cum ma invadeaza, ca un stapan, un tiran, ce se intinde cu fiecare ceas, cu fiecare zi , ca revine mereu, se instaleaza, alunga preocuparile mele obisnuite, imi schimba judecata. Sunt pierduta sau sunt doar o filoxera a sufletului meu ?
  Caut scapari in constiinta mea, sunt puse acolo de mul timp, la pastrare. Stiind ca pot uneori evada  ma simt implinita, imi este vital sa ma simt vie, sa fac ceva, sa combat, sa pacatuiesc daca este nevoie.
 Confuza si plina de iluzii la idea ca as astepta ca raspuns la o intrebare despre propria-mi identitate ma cuprinde frica, ma intreb cine sunt, adeseori ma sperii de  ce imi ascund si mie insumi, asa ca te rog pe tine ca atunci cand visele nu-mi vor mai fi de ajutor, sau cand propria-mi constiinta va fi greu de acceptat, aminteste-mi cine sunt.
 Aminteste-mi cum sunt eu , asa cum ma stii tu, din ce am facut, din ce am scris, din ce ti-am povestit, dincolo de tot ce imi este dat a fi.
Aminteste-mi zambetele si rasetele colorate, gandurile ce se pierdeau in zari fumurii, culorile de mai, albul fulgerator al zapezii, aminteste-mi ca eu inca mai am aripi, ca ma hranesc cu iluzii. Aminteste-ma din amintirea ta !

P.S:  Sa nu uiti, cel mai mult din lumea asta imi plac diminetile reci cu un soare arzator de stralucitor !

princeSS

Noi traim doar pentru clipa prezenta si ne daruim tot timpul bucuriei florilor de ciresi, zapezii, frunzelor de artar, frumusetii lunii, ne ofilim, imbatranim si renastem, cantandu-ne cantece, band ceai, scriind versuri, cunoscand parfumurile si atingerea matasii, mangaind spre a oferi incantare si plutind ! Niciodata nu trebuie sa fim triste, totdeauna plutim ca un nufar dus de valul vietii ! ( J.C. )

  

Temptation

Si ma intreb adeseori care dintre noi este ispita – pentru ca asa cum am mai spus fiinta umana in existenta sa nu se afla doar in puterea propriilor capricii sau a unor forte sufletesti obscure, ci mai mult de atat depinde de ceea ce intra si iese din ea.
Daca ma gandesc la inceputuri tu ai intins capcana, iar eu am cazut in ea, si asemeni tuturor oamenilor cand mi-am intalnit slabiciunea, gandurile si propria-mi fiinta s-au metamorfozat. Tu ai fost doar spiritul iscoditor care a avut ca arme intuitia linistitoare a inefabilului.
Primul impuls a fost POATE, cu toate ca “poate” nu inseamna intotdeauna “va fi” am intrat in joc. Si a fost ! A fost nevoie doar de o seara magica si intre noi a inmugurit o dorinta – fantastic, iar incendiul diminetii sa mistuit peste tot, lasand in urma ce am dorit a avea.
Sheakespeare spunea ca “ Prin daruire te pastrezi de-a pururi / Si-asa ramai, cum stii sa-ti dai contururi “ – e intru totul adevarat. Cati pot face oare asta? Cati isi pot incalca regulile morale ale firii, iesind din propria rutina, izdutind undeva, cu cineva si lasand in urma doar restul in tacere, doar pentru ei insisi ?
Ori probabil NU ! poate aici e invers “ O slabiciune, numele tau e femeie !” pentru ca asemeni marginii universului care e conturat de constiinta noastra, asa si tot ce descoperim poate fi la latitudinea noastra in ale cunoasterii.
Am cautat aceasta ispita, fara sa-mi dau seaama, era o parte din mine ce tanjea dupa ea, numai ca dorinta si puterea de a o dobandi nu erau pe aceeasi lungime de unda. O cansideram mai mult sau mai putin un rezultat al moralei dorintei, nicidecum ceea ce era defapt – un imbold catre actiunea moralei.
Legatura pe care am strans-o e asemeni unei tainice comori – din nu stiu ce motiv nu o pot numi relatie – nu e o evadare DIN realitate, ci o intrare IN realitate - singura realitate care exista pentru mine. Iar sa iti doresti, sa sacrifici fara speranta de rasplata, asta inseamna daruire.
Am inceput usor, pentru ca inceputul tuturor lucurilor este mic, mergem mai departe la fel, cateodata nu sunt eu, cateodata nu este el, cateodata nu suntem nicaieri. Invat, asimilez si persist. Eu nu caut portul ci largul marii, nu mai am sufletul nespovedit de taine ca odaile cu ferestre inchise ce nu se aerisesc niciodata, ci am invatat ca fiecare trebuie sa creada in ceva, in cineva si cel mia important atunci cand sunt descult sa nu calc in picioare spinii.
Nu stiu acum si nici nu vreau sa aflu daca fiecare inceput isi are si un sfarsit. Nu vreau sa vina o toamna fara sa o astept, nu vreau sa vad ca totul a trecut si nu se va mai intoarce.
Daca voi accepta, voi sti ca viata mea nu e cea pe care am trait-o, ci e acea pe care mi-o amintesc spre a mi-o povesti, iar cele mai frumoase zile sunt cele care le pastrez adanc in cripta amintirilor.
Merg mai departe, ma las ispitita si ceea ce imi surade e nascut pentru clipa de acum. O TRAIESC, iar pentru mine cea mai mare bucurie e sa ma multumesc cu ce am, iar ce imi lipseste sa imprumut tot de la mine !

hate you :)

 Zăbovesc multă vreme printre fantasme, gândindu-mă  că suferinţa mea e mai mare decât ce ar putea îndura oricare altă creatură.

 Chiar e greu, nu atât fizic cât şi mental. Nu eu am creat răul, nu eu m-am creat pe mine, cel ce a făcut-o nu mă lasă să visez. El nu ştie nimic, nu ştiwe că atunci când un copil este dezamăgit brusc, mai ales de către cei pe care îi iubeşte cel mai mult, poate decide să nu mai creadă în nimic niciodata - nici tangibil, nici intangibil, poate să-i piară puterea de a se încrede sau de a se minuna.

 El nu ştie că oricât de bine ai acoperi cu vopsea sau cu ceară, podele de lemn tot pastrează o mireasmă - asemeni amintirilor.

 El nu ştie că dragostea care o dai mai departe e singura care o păstrezi pentru tine şi te face cel mai fericit.

 Vreau să cred că nu e un om rău, ci doar încearcă sp se agaţe de o realitate mult mai palpabilă şi demnă de el. Nu reuşesc să-l înteleg, pentru că el e singurul care îşi refuză propria dramă, refuză să o creadă, refuză să o repare.

 Iar eu, eu sunt la mijloc, cea prin care intră toate, sunt cea din cauza cărei se întâmplă toate şi încep sa mă maturizez mai devreme, să devin mai pasivă şi după fiecare moment greu, uit să mai zâmbesc, iar dragostea mea pentru el, într-un sfârşit  se transformă în ură. Pentru că DA, ura vine din teamă - trăiesc asta pe propria-mi piele- nu trebuie să îţi fie teamă niciodată.

 Dar mie îmi este ! Chiar dacă sunt momente în viaţa mea când ar trebui să realizez că fetele ca mine nu plând niciodată indiferent cât de greu le este, cu toate că viaţa ne bate şi ne arată incă din clipa când ne naştem că plânsul e un semn al vieţii.

 Deci mulţi se înşeală, şi fetele puternice plând câteodată, pentru că e greu să menţii aparenţe cărora nici măcar tu nu le faci faţă. Totuşi e viaţa ta ! nu ai de ce să joci un rol care nu te mai prinde.

 Nu-mi rămâne nimic după atatea lacrimi, dezamăgiri, vise spulberate, gânduri grele ! Aştept să uit amintiriile şi odată cu uitarea să dispara si ura.

 Chiar dacă la urmatoarea zvâcnire a dezamăgirilor îmi voi dori SĂ ARDĂ ÎN IAD !

 

HOPE

Mi-am pierdut credinta in orice - se spune ca un copil , o data ce traieste la inceputul vietii traieste dezamagirii , nu mai infrunta teama de a-si pune increderea in ceca sau cineva anume .
A venit si randul meu . Nu am in ce-mi mai pune credinta . Am crescut cu o credinta intr-un Dumnezeu bun , ce le stie pe toate si ne poate indeplini visele si tot ce noua ni se pare imposibil . Ajung  la simpla concluzie ca daca exista si are atata putere , eu sunt prea nesemnificativa ca sa pot cere atatea si atatea.
Azi nu mai cred nici in ziua de maine , pentru ca oricat de vopsita ar fi o podea , tot pastreaza un miros de ceara si de lemn umed , la fel ca si trairile mele , trec peste ele , le maschez de aparente , dar vor fi intodeauna , iar cand imi va fi mai greu le voi resimti si ma vor intrista .
Merg mai departe , fara sa stiu daca ma va astepta vrun bine sau nu , tin aproape vopseaua cu care sa acopar usor toate greutatile .Las viata sa ma surprinda , soarele sa rasara si sa ma bucure cu hidratare , las oameni sa ma incojoare si sa-mi satifaca pofta minima de a trai...
Si cu toate acestea ratiunea decide in locul dorintei spirituale ce ma indeamna doar spre nemurirea sufletului . Nu vreau castele din nisip , nu vreau vorbe ce le matura vantul , vreau doar incredere in mine si forta sa trec peste !
Life goes on , like always !

LifeGoesOn

Viața fără scop e lipsită de principalul ei intrument de apărare împotriva puterilor negative, eu nu cred în nimeni și nimic, din nefericire nu cred nici în mine.
 Și cred ca greșesc, cu toate că trăirea întregii noastre ființe nu e decât mizerie si iertare, fiecare dintre noi iși poate recunoaște că suferința lui proprie e vie pentru că se hrănește din fericirea altora - o fericire care pe alții poate îi eliberează de greu. Dar așa suntem NOI, egoiști până în măduva oaselor, egoiști până în vârful fiecărui vârf de păr.
 Cu toate acestea ne bucurăm că viața oricum ar fi ea, nu stă in loc și conștientizăm că indiferent că avem o existență amărâtă și plicticoasă sau nu, e viața noastră, nu e una făcută pe bandă, gata uzată și trăită l-a mâna a doua.
 Nu suntem răi nici unul dintre noi, mai degrabă suntem ca și cum am încerca să găsim ceva mai real și palpabil în lume.
 Căutăm mereu să îndepărtăm greul, dar nu realizăm că ce este defapt cealaltă față a monedei, dragostea pe partea opusă. Avem cu toții un viitor, ce este prezentul numai dacă persistăm să o dorim .

4 ever in the fucking past

Azi , dupa mult timp de pauza , gandurile mi s-au dus la tine ! nu stiu de ce si nici nu cred ca ai vrea sa stii . a trecut foarte mult timp de cand nu stiu nimic de tine .. nu iti scriu ca sa te supar ci pur si simplu asa simt nevoia.

O data demult ai intrat in viata mea, daca as sta sa analizez toata perioada in care am avut parte de tine .. m-as intrista ! Si totusi ai intrat cu un scop anume , poate chiar ti l-ai si indeplinit ! Mai cunoscut ca un copil care nu stia nimic despre viata care ma va astepta mai tarziu , am vazut in tine un sprijin de care aveam nevoie , erai o parte de fericire ce mi-o insuseam fara voia ta ! Vreau doar sa iti spun ca ma bucur , cu toate ca ai plecat si niciodata nu te vei mai intoarce , ma simt ok ca totusi ai existat ! Ai avut vointa de ati dedica ore din viata ta si mie, facandu-ma fericita,

Acum am crescut  , nu de tot inca mai am de invatat multe .. dar ma pregatesc . Nu mai vad lucrurile cum le vedeam odata .. observ prin alti ochii viata si cu toate acestea senzatia e aiurea ! e greu e dificil , sprijinul care il am acum e mediocru ! Am cautat de cand ai plecat sa te inlocuiesc, nu prea am reusit ! culmea e ca am dat peste cineva care e asemenea tie , care imi aminteste de tine si ma face sa ma gandesc “oare nu fac aceeasi greseala “ hmm nu stiu ! mi-am asumat mereu riscuri din care nu am catigat nimic .. de data asta nici atat nu stiu daca am ceva de castigat

Ma gandesc la tine si te asociez unui timp indepartat  , nici macar putinele zile cand ai fost langa mine nu pot sa le aduc la viata si sa-mi amintesc cum era .. 

Ai fost in viata mea si asta ma bucura enorm .. cel mai bine imi pare e ca am cunoscut odata un om minunat  , care ma bucurat si ma facut sa ma simt in sigurata si a lasat macar impresia ca pot insemna pentru el ceva !

Iti urez zile placute si sa ai parte mereu de tot ce as fi facut eu daca eram langa tine , pentru ca tu pentru mine ai insemnat odata ce am avut eu  cel mai de pret !

Stefi  

 

no dreams

Nu am dorinte , necesitati , vise .. Nu vreau nimic de la viata , ci tot ce am primit sa fie simplu , iar eu sa construiesc cu propri-ami imaginatie tot. Eu sa fiu eroul meu , eu sa cad , eu sa ma ridic , din bucuriile mele sa zambesc , din neplacerile mele sa sufar . Pentru ca DA sunt o egoista .
E ca si cum eu as fi propria mea pasiune , experta in mine ! Asta ma invatat tot ce a trecut prin mine pana acum . Nu cere pentru ca nu ti se va da , sau daca se va face va fi prea tarziu .Nu spera pentru ca nu e bine sa te hranesti cu iluzii . Nu crede pentru ca totul e pe cat de ademenitor pe atat de inselator.
Ajung la abia un deceniu si cativa ani sa am bunavointa de a trage o linie si de a reflecta , e prea devreme si totusi e usor si face bine sa te gandesti la ce si cum ai facut.Nu am castigat nimic , poate ca nici nu am avut cand , dar jocul asta antrenant pe care-l numesc viata mi-a dat de inteles ca oricum ai da-o trebuie sa mizezi pe fericire ca si cum nu ar exista niciun joker.
Fericirea ii elibereaza pe oameni de toate indatoririle pe care le au , asta concluzionez din ce vad , citesc si cunosc catusi de putin.
Mai mult de atat nu stiu , nu-mi doresc , nu vreau , nu visez si totusi nu reusesc pe deplin toate astea , dar stiu  ca atunci cand va fi asa se va intampla o minune , pentru ca atunci cand nu iti doresti nimic ai de toate , eu nu am si poate ca si neavand voi ajunge sa nu-mi doresc.
Cred ca nu mai conteaza ce a fost , cat am suferit  , cat am zambit pentru ca maine intodeauna va fi AZI , iar eu sunt asa cum voi fi intotdeauna ..

contopindu-ma cu tine ..

Cu toata puterea  ta ce inca imi da fiori... cu toata respiratia ta ce imi sufoca infinitul  de ganduri.
Te vreau acum mai aproape decat imi este permis. Te vreau acum in fiecare particica ce se dizolva si se amesteca nelinistea aceasta de valuri pe care o numesc trup. Cu tine in gand e cel mai mare chin dupa care tanjesc , fara tine in trecutul meu e cea mai pustie noapte de incheiat. Parca zilele se inclesteaza in aceeasi stransoare a mainilor noastre. Parca fiecare cotlon al sufletului te doreste pe tine si fiecare rasarit iti recreeaza fragmente din mintea mea.
Nu esti aici. Nu sunt acolo. Nu suntem nicaieri.
Nu ma amagesc oare ca inseamna ceva si totusi stii cata bucurie imprastii in mine. Ceva mai mult decat o litera aruncata printr-o propozitie ce nu ti-ai sfarsit-o. Ceva mai mult decat un gand hoinar pe care l-ai pierdut cu ploaia. Ceva mai mult decat o pulbere de stea ce ti-a sagetat universul.
Nu ma inteleg. Nu reusesc sa inteleg aceasta dorinta de tine, aceasta sete nesfarsita de a te mai avea. Si nu ma mint sa iti spun ca macar inca o data, si nu o ultima data. Te vreau altfel. Altfel decat iti imaginezi tu si pot stii chiar si eu.
In lumea mea este ori totul, ori nimic; ori acum, ori niciodata! Si nu e bine! Si sunt extrem de constienta de asta! Si am un orgoliu puternic si dureros de mare...
... si totusi ai aparut cu un sens.
Ar fi fost imposibil sa ma plang de neajunsurile pe care le am , daca nu te intalneam, atunci intreaga existenta mi s-ar fi contopit cu nimic  si nu ar mai fi existat egoismul Eului meu, ci doar ancestralul si nesfarsitul nobody.

te doresc nefiresc de prostesc !

Sweet S

sunt in visare .. ma cuprind ganduri razlete , fantezii nebunesti simt cum iau viata in mintea mea . Ma inconjoara o aroma de cirese amare .. gandurile trecute usor devin amintiri . Le las sa treaca peste mine , sa se vestejeasca , sa putrezeasca sa moara , sa se stinga incetul cu incetul .. sa prinda un fir subtirel de panza de paianjen ca mai apoi , peste putin timp , sa ma las purtata de val , desprinzandu-ma de real si aducandu-le la viata . Aroma de cirese amare  mi se pare mai placuta , as putea sa las amintirile intr-un colt al lor sa se descompuna si sa pun noi ganduri ce vor deveni si ele amintiri .. Ganduri mai dulci .. arome mai tentatnte .. de data asta de pepene galben ma inconjoara .. Ma cuprinde  frenezia pasiunilor si o data cu asta  o senzatie de placere .. Intr-un alt univers sau doar intr-un alt ungher din mintea mea sterg de  praf o amintire ce inca nu a trecut si nu va trece niciodata .. Acum gustul de pepene este mai pregnant , iar paianjeni mici  isi strang un fir de borangic de pe celelalte amintiri frumoase : zambete cu subinteles , priviri razlete , imbratisari calde , hohote de lacrimi , povesti adevarate cu eroi , sperante de mai bine , sfaturi prielnice , sustineri apreciate , sprijin , siguranta ... Fara sa vreau presar zahar in urma mea , ca trecutul sa ma urmeze oriunde as pleca si sa fie mai dulce , mai bun ...

date with an angel

Imi doresc sa zbor , sa ma inalt si sa ma las purtata de brize calde fara sa cad in abise . E soare pentru mine , si zbor , poate prea departe si poate e prea frumos .. zic "prea" pentru ca inca mi-e teama . Defapt si depasirea fricii e ceva vulnerabil si inconstient , daca esti cuprins de o frenezie de nestapanit.. dar de ce ? hm , cred ca pentru ca nu ne putem ascude de noi la nesfarsit , nu ne putem minti pe noi insine si pentru ca fiecare din noi are o constiinta dedicata lui insusi si pasiunilor ce il fac sa "zboare".
E minunat cand soarele poate rasari in intuneric , e minunat cand poti cuprinde intr-o privire un infinit , e minunat cand poti topi cu caldura propriei fiinte orice obstacol sau rau intalnit in cale.
Traiesc intr-o armonie ce mi-o creaza propria imaginatie , sunt propriul arhitect al viselor si gandurilor mele ce le proiectez in realitate , traiesc dincolo de o traire condotionata , traiesc pentru ca vreau sa traiesc , sunt pentru ca vreau sa fiu , ma bucur pentru ca vreau sa fiu fericita.
Un zbor lin , o briza usoara .. clipe de neuitat ce se termina prea repede .. ca atunci cand ... pe moment par intalniri in taina ce presoara bine si iarasi bine , cu toate ca ele au multe semnificatii.
Realizez acum ca astfel de momente sunt unice , au o savoare doar a lor , ca o arta aparte de a aparea si disparea . Nu pot avea o viata plina de astfel de momente , unele dupa altele, pentru ca le-as pierde din savoare , nu le-as mai intelege mesajul , mi-ar crea o rutina si mai mult de atat as deveni egoista.
Astfel invat sa traiesc fiecare intalnire in parte si cel mai important e sa o las pe fiecare sa plece .. Ma surprind uneori reflectand la trecut , fara nostalgii , doar bucurandu-ma de amintiri .Prezentul e tot ce conteaza , iar ce va veni ca de obicei astept cu nerabdare .
Acum i-au pauza de la zbor , imi odihnesc aripile si mai reflectez printre randuri , admir privelisti , iubesc ce scriu , fac oameni fericiti , ma contemplu cu natura si imi adun forte pentru un nou zbor , o noua intalnire in taina !!