Zăbovesc multă vreme printre fantasme, gândindu-mă că suferinţa mea e mai mare decât ce ar putea îndura oricare altă creatură.
Chiar e greu, nu atât fizic cât şi mental. Nu eu am creat răul, nu eu m-am creat pe mine, cel ce a făcut-o nu mă lasă să visez. El nu ştie nimic, nu ştiwe că atunci când un copil este dezamăgit brusc, mai ales de către cei pe care îi iubeşte cel mai mult, poate decide să nu mai creadă în nimic niciodata - nici tangibil, nici intangibil, poate să-i piară puterea de a se încrede sau de a se minuna.
El nu ştie că oricât de bine ai acoperi cu vopsea sau cu ceară, podele de lemn tot pastrează o mireasmă - asemeni amintirilor.
El nu ştie că dragostea care o dai mai departe e singura care o păstrezi pentru tine şi te face cel mai fericit.
Vreau să cred că nu e un om rău, ci doar încearcă sp se agaţe de o realitate mult mai palpabilă şi demnă de el. Nu reuşesc să-l înteleg, pentru că el e singurul care îşi refuză propria dramă, refuză să o creadă, refuză să o repare.
Iar eu, eu sunt la mijloc, cea prin care intră toate, sunt cea din cauza cărei se întâmplă toate şi încep sa mă maturizez mai devreme, să devin mai pasivă şi după fiecare moment greu, uit să mai zâmbesc, iar dragostea mea pentru el, într-un sfârşit se transformă în ură. Pentru că DA, ura vine din teamă - trăiesc asta pe propria-mi piele- nu trebuie să îţi fie teamă niciodată.
Dar mie îmi este ! Chiar dacă sunt momente în viaţa mea când ar trebui să realizez că fetele ca mine nu plând niciodată indiferent cât de greu le este, cu toate că viaţa ne bate şi ne arată incă din clipa când ne naştem că plânsul e un semn al vieţii.
Deci mulţi se înşeală, şi fetele puternice plând câteodată, pentru că e greu să menţii aparenţe cărora nici măcar tu nu le faci faţă. Totuşi e viaţa ta ! nu ai de ce să joci un rol care nu te mai prinde.
Nu-mi rămâne nimic după atatea lacrimi, dezamăgiri, vise spulberate, gânduri grele ! Aştept să uit amintiriile şi odată cu uitarea să dispara si ura.
Chiar dacă la urmatoarea zvâcnire a dezamăgirilor îmi voi dori SĂ ARDĂ ÎN IAD !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu