Cu toata puterea ta ce inca imi da fiori... cu toata respiratia ta ce imi sufoca infinitul de ganduri.
Te vreau acum mai aproape decat imi este permis. Te vreau acum in fiecare particica ce se dizolva si se amesteca nelinistea aceasta de valuri pe care o numesc trup. Cu tine in gand e cel mai mare chin dupa care tanjesc , fara tine in trecutul meu e cea mai pustie noapte de incheiat. Parca zilele se inclesteaza in aceeasi stransoare a mainilor noastre. Parca fiecare cotlon al sufletului te doreste pe tine si fiecare rasarit iti recreeaza fragmente din mintea mea.
Nu esti aici. Nu sunt acolo. Nu suntem nicaieri.
Nu ma amagesc oare ca inseamna ceva si totusi stii cata bucurie imprastii in mine. Ceva mai mult decat o litera aruncata printr-o propozitie ce nu ti-ai sfarsit-o. Ceva mai mult decat un gand hoinar pe care l-ai pierdut cu ploaia. Ceva mai mult decat o pulbere de stea ce ti-a sagetat universul.
Nu ma inteleg. Nu reusesc sa inteleg aceasta dorinta de tine, aceasta sete nesfarsita de a te mai avea. Si nu ma mint sa iti spun ca macar inca o data, si nu o ultima data. Te vreau altfel. Altfel decat iti imaginezi tu si pot stii chiar si eu.
In lumea mea este ori totul, ori nimic; ori acum, ori niciodata! Si nu e bine! Si sunt extrem de constienta de asta! Si am un orgoliu puternic si dureros de mare...
... si totusi ai aparut cu un sens.
Ar fi fost imposibil sa ma plang de neajunsurile pe care le am , daca nu te intalneam, atunci intreaga existenta mi s-ar fi contopit cu nimic si nu ar mai fi existat egoismul Eului meu, ci doar ancestralul si nesfarsitul nobody.
te doresc nefiresc de prostesc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu