Și cred ca greșesc, cu toate că trăirea întregii noastre ființe nu e decât mizerie si iertare, fiecare dintre noi iși poate recunoaște că suferința lui proprie e vie pentru că se hrănește din fericirea altora - o fericire care pe alții poate îi eliberează de greu. Dar așa suntem NOI, egoiști până în măduva oaselor, egoiști până în vârful fiecărui vârf de păr.
Cu toate acestea ne bucurăm că viața oricum ar fi ea, nu stă in loc și conștientizăm că indiferent că avem o existență amărâtă și plicticoasă sau nu, e viața noastră, nu e una făcută pe bandă, gata uzată și trăită l-a mâna a doua.
Nu suntem răi nici unul dintre noi, mai degrabă suntem ca și cum am încerca să găsim ceva mai real și palpabil în lume.
Căutăm mereu să îndepărtăm greul, dar nu realizăm că ce este defapt cealaltă față a monedei, dragostea pe partea opusă. Avem cu toții un viitor, ce este prezentul numai dacă persistăm să o dorim .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu