Mi-am pierdut credinta in orice - se spune ca un copil , o data ce traieste la inceputul vietii traieste dezamagirii , nu mai infrunta teama de a-si pune increderea in ceca sau cineva anume .
A venit si randul meu . Nu am in ce-mi mai pune credinta . Am crescut cu o credinta intr-un Dumnezeu bun , ce le stie pe toate si ne poate indeplini visele si tot ce noua ni se pare imposibil . Ajung la simpla concluzie ca daca exista si are atata putere , eu sunt prea nesemnificativa ca sa pot cere atatea si atatea.
Azi nu mai cred nici in ziua de maine , pentru ca oricat de vopsita ar fi o podea , tot pastreaza un miros de ceara si de lemn umed , la fel ca si trairile mele , trec peste ele , le maschez de aparente , dar vor fi intodeauna , iar cand imi va fi mai greu le voi resimti si ma vor intrista .
Merg mai departe , fara sa stiu daca ma va astepta vrun bine sau nu , tin aproape vopseaua cu care sa acopar usor toate greutatile .Las viata sa ma surprinda , soarele sa rasara si sa ma bucure cu hidratare , las oameni sa ma incojoare si sa-mi satifaca pofta minima de a trai...
Si cu toate acestea ratiunea decide in locul dorintei spirituale ce ma indeamna doar spre nemurirea sufletului . Nu vreau castele din nisip , nu vreau vorbe ce le matura vantul , vreau doar incredere in mine si forta sa trec peste !
Life goes on , like always !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu