princeSS

Noi traim doar pentru clipa prezenta si ne daruim tot timpul bucuriei florilor de ciresi, zapezii, frunzelor de artar, frumusetii lunii, ne ofilim, imbatranim si renastem, cantandu-ne cantece, band ceai, scriind versuri, cunoscand parfumurile si atingerea matasii, mangaind spre a oferi incantare si plutind ! Niciodata nu trebuie sa fim triste, totdeauna plutim ca un nufar dus de valul vietii ! ( J.C. )

  

Temptation

Si ma intreb adeseori care dintre noi este ispita – pentru ca asa cum am mai spus fiinta umana in existenta sa nu se afla doar in puterea propriilor capricii sau a unor forte sufletesti obscure, ci mai mult de atat depinde de ceea ce intra si iese din ea.
Daca ma gandesc la inceputuri tu ai intins capcana, iar eu am cazut in ea, si asemeni tuturor oamenilor cand mi-am intalnit slabiciunea, gandurile si propria-mi fiinta s-au metamorfozat. Tu ai fost doar spiritul iscoditor care a avut ca arme intuitia linistitoare a inefabilului.
Primul impuls a fost POATE, cu toate ca “poate” nu inseamna intotdeauna “va fi” am intrat in joc. Si a fost ! A fost nevoie doar de o seara magica si intre noi a inmugurit o dorinta – fantastic, iar incendiul diminetii sa mistuit peste tot, lasand in urma ce am dorit a avea.
Sheakespeare spunea ca “ Prin daruire te pastrezi de-a pururi / Si-asa ramai, cum stii sa-ti dai contururi “ – e intru totul adevarat. Cati pot face oare asta? Cati isi pot incalca regulile morale ale firii, iesind din propria rutina, izdutind undeva, cu cineva si lasand in urma doar restul in tacere, doar pentru ei insisi ?
Ori probabil NU ! poate aici e invers “ O slabiciune, numele tau e femeie !” pentru ca asemeni marginii universului care e conturat de constiinta noastra, asa si tot ce descoperim poate fi la latitudinea noastra in ale cunoasterii.
Am cautat aceasta ispita, fara sa-mi dau seaama, era o parte din mine ce tanjea dupa ea, numai ca dorinta si puterea de a o dobandi nu erau pe aceeasi lungime de unda. O cansideram mai mult sau mai putin un rezultat al moralei dorintei, nicidecum ceea ce era defapt – un imbold catre actiunea moralei.
Legatura pe care am strans-o e asemeni unei tainice comori – din nu stiu ce motiv nu o pot numi relatie – nu e o evadare DIN realitate, ci o intrare IN realitate - singura realitate care exista pentru mine. Iar sa iti doresti, sa sacrifici fara speranta de rasplata, asta inseamna daruire.
Am inceput usor, pentru ca inceputul tuturor lucurilor este mic, mergem mai departe la fel, cateodata nu sunt eu, cateodata nu este el, cateodata nu suntem nicaieri. Invat, asimilez si persist. Eu nu caut portul ci largul marii, nu mai am sufletul nespovedit de taine ca odaile cu ferestre inchise ce nu se aerisesc niciodata, ci am invatat ca fiecare trebuie sa creada in ceva, in cineva si cel mia important atunci cand sunt descult sa nu calc in picioare spinii.
Nu stiu acum si nici nu vreau sa aflu daca fiecare inceput isi are si un sfarsit. Nu vreau sa vina o toamna fara sa o astept, nu vreau sa vad ca totul a trecut si nu se va mai intoarce.
Daca voi accepta, voi sti ca viata mea nu e cea pe care am trait-o, ci e acea pe care mi-o amintesc spre a mi-o povesti, iar cele mai frumoase zile sunt cele care le pastrez adanc in cripta amintirilor.
Merg mai departe, ma las ispitita si ceea ce imi surade e nascut pentru clipa de acum. O TRAIESC, iar pentru mine cea mai mare bucurie e sa ma multumesc cu ce am, iar ce imi lipseste sa imprumut tot de la mine !

hate you :)

 Zăbovesc multă vreme printre fantasme, gândindu-mă  că suferinţa mea e mai mare decât ce ar putea îndura oricare altă creatură.

 Chiar e greu, nu atât fizic cât şi mental. Nu eu am creat răul, nu eu m-am creat pe mine, cel ce a făcut-o nu mă lasă să visez. El nu ştie nimic, nu ştiwe că atunci când un copil este dezamăgit brusc, mai ales de către cei pe care îi iubeşte cel mai mult, poate decide să nu mai creadă în nimic niciodata - nici tangibil, nici intangibil, poate să-i piară puterea de a se încrede sau de a se minuna.

 El nu ştie că oricât de bine ai acoperi cu vopsea sau cu ceară, podele de lemn tot pastrează o mireasmă - asemeni amintirilor.

 El nu ştie că dragostea care o dai mai departe e singura care o păstrezi pentru tine şi te face cel mai fericit.

 Vreau să cred că nu e un om rău, ci doar încearcă sp se agaţe de o realitate mult mai palpabilă şi demnă de el. Nu reuşesc să-l înteleg, pentru că el e singurul care îşi refuză propria dramă, refuză să o creadă, refuză să o repare.

 Iar eu, eu sunt la mijloc, cea prin care intră toate, sunt cea din cauza cărei se întâmplă toate şi încep sa mă maturizez mai devreme, să devin mai pasivă şi după fiecare moment greu, uit să mai zâmbesc, iar dragostea mea pentru el, într-un sfârşit  se transformă în ură. Pentru că DA, ura vine din teamă - trăiesc asta pe propria-mi piele- nu trebuie să îţi fie teamă niciodată.

 Dar mie îmi este ! Chiar dacă sunt momente în viaţa mea când ar trebui să realizez că fetele ca mine nu plând niciodată indiferent cât de greu le este, cu toate că viaţa ne bate şi ne arată incă din clipa când ne naştem că plânsul e un semn al vieţii.

 Deci mulţi se înşeală, şi fetele puternice plând câteodată, pentru că e greu să menţii aparenţe cărora nici măcar tu nu le faci faţă. Totuşi e viaţa ta ! nu ai de ce să joci un rol care nu te mai prinde.

 Nu-mi rămâne nimic după atatea lacrimi, dezamăgiri, vise spulberate, gânduri grele ! Aştept să uit amintiriile şi odată cu uitarea să dispara si ura.

 Chiar dacă la urmatoarea zvâcnire a dezamăgirilor îmi voi dori SĂ ARDĂ ÎN IAD !

 

HOPE

Mi-am pierdut credinta in orice - se spune ca un copil , o data ce traieste la inceputul vietii traieste dezamagirii , nu mai infrunta teama de a-si pune increderea in ceca sau cineva anume .
A venit si randul meu . Nu am in ce-mi mai pune credinta . Am crescut cu o credinta intr-un Dumnezeu bun , ce le stie pe toate si ne poate indeplini visele si tot ce noua ni se pare imposibil . Ajung  la simpla concluzie ca daca exista si are atata putere , eu sunt prea nesemnificativa ca sa pot cere atatea si atatea.
Azi nu mai cred nici in ziua de maine , pentru ca oricat de vopsita ar fi o podea , tot pastreaza un miros de ceara si de lemn umed , la fel ca si trairile mele , trec peste ele , le maschez de aparente , dar vor fi intodeauna , iar cand imi va fi mai greu le voi resimti si ma vor intrista .
Merg mai departe , fara sa stiu daca ma va astepta vrun bine sau nu , tin aproape vopseaua cu care sa acopar usor toate greutatile .Las viata sa ma surprinda , soarele sa rasara si sa ma bucure cu hidratare , las oameni sa ma incojoare si sa-mi satifaca pofta minima de a trai...
Si cu toate acestea ratiunea decide in locul dorintei spirituale ce ma indeamna doar spre nemurirea sufletului . Nu vreau castele din nisip , nu vreau vorbe ce le matura vantul , vreau doar incredere in mine si forta sa trec peste !
Life goes on , like always !

LifeGoesOn

Viața fără scop e lipsită de principalul ei intrument de apărare împotriva puterilor negative, eu nu cred în nimeni și nimic, din nefericire nu cred nici în mine.
 Și cred ca greșesc, cu toate că trăirea întregii noastre ființe nu e decât mizerie si iertare, fiecare dintre noi iși poate recunoaște că suferința lui proprie e vie pentru că se hrănește din fericirea altora - o fericire care pe alții poate îi eliberează de greu. Dar așa suntem NOI, egoiști până în măduva oaselor, egoiști până în vârful fiecărui vârf de păr.
 Cu toate acestea ne bucurăm că viața oricum ar fi ea, nu stă in loc și conștientizăm că indiferent că avem o existență amărâtă și plicticoasă sau nu, e viața noastră, nu e una făcută pe bandă, gata uzată și trăită l-a mâna a doua.
 Nu suntem răi nici unul dintre noi, mai degrabă suntem ca și cum am încerca să găsim ceva mai real și palpabil în lume.
 Căutăm mereu să îndepărtăm greul, dar nu realizăm că ce este defapt cealaltă față a monedei, dragostea pe partea opusă. Avem cu toții un viitor, ce este prezentul numai dacă persistăm să o dorim .

4 ever in the fucking past

Azi , dupa mult timp de pauza , gandurile mi s-au dus la tine ! nu stiu de ce si nici nu cred ca ai vrea sa stii . a trecut foarte mult timp de cand nu stiu nimic de tine .. nu iti scriu ca sa te supar ci pur si simplu asa simt nevoia.

O data demult ai intrat in viata mea, daca as sta sa analizez toata perioada in care am avut parte de tine .. m-as intrista ! Si totusi ai intrat cu un scop anume , poate chiar ti l-ai si indeplinit ! Mai cunoscut ca un copil care nu stia nimic despre viata care ma va astepta mai tarziu , am vazut in tine un sprijin de care aveam nevoie , erai o parte de fericire ce mi-o insuseam fara voia ta ! Vreau doar sa iti spun ca ma bucur , cu toate ca ai plecat si niciodata nu te vei mai intoarce , ma simt ok ca totusi ai existat ! Ai avut vointa de ati dedica ore din viata ta si mie, facandu-ma fericita,

Acum am crescut  , nu de tot inca mai am de invatat multe .. dar ma pregatesc . Nu mai vad lucrurile cum le vedeam odata .. observ prin alti ochii viata si cu toate acestea senzatia e aiurea ! e greu e dificil , sprijinul care il am acum e mediocru ! Am cautat de cand ai plecat sa te inlocuiesc, nu prea am reusit ! culmea e ca am dat peste cineva care e asemenea tie , care imi aminteste de tine si ma face sa ma gandesc “oare nu fac aceeasi greseala “ hmm nu stiu ! mi-am asumat mereu riscuri din care nu am catigat nimic .. de data asta nici atat nu stiu daca am ceva de castigat

Ma gandesc la tine si te asociez unui timp indepartat  , nici macar putinele zile cand ai fost langa mine nu pot sa le aduc la viata si sa-mi amintesc cum era .. 

Ai fost in viata mea si asta ma bucura enorm .. cel mai bine imi pare e ca am cunoscut odata un om minunat  , care ma bucurat si ma facut sa ma simt in sigurata si a lasat macar impresia ca pot insemna pentru el ceva !

Iti urez zile placute si sa ai parte mereu de tot ce as fi facut eu daca eram langa tine , pentru ca tu pentru mine ai insemnat odata ce am avut eu  cel mai de pret !

Stefi  

 

no dreams

Nu am dorinte , necesitati , vise .. Nu vreau nimic de la viata , ci tot ce am primit sa fie simplu , iar eu sa construiesc cu propri-ami imaginatie tot. Eu sa fiu eroul meu , eu sa cad , eu sa ma ridic , din bucuriile mele sa zambesc , din neplacerile mele sa sufar . Pentru ca DA sunt o egoista .
E ca si cum eu as fi propria mea pasiune , experta in mine ! Asta ma invatat tot ce a trecut prin mine pana acum . Nu cere pentru ca nu ti se va da , sau daca se va face va fi prea tarziu .Nu spera pentru ca nu e bine sa te hranesti cu iluzii . Nu crede pentru ca totul e pe cat de ademenitor pe atat de inselator.
Ajung la abia un deceniu si cativa ani sa am bunavointa de a trage o linie si de a reflecta , e prea devreme si totusi e usor si face bine sa te gandesti la ce si cum ai facut.Nu am castigat nimic , poate ca nici nu am avut cand , dar jocul asta antrenant pe care-l numesc viata mi-a dat de inteles ca oricum ai da-o trebuie sa mizezi pe fericire ca si cum nu ar exista niciun joker.
Fericirea ii elibereaza pe oameni de toate indatoririle pe care le au , asta concluzionez din ce vad , citesc si cunosc catusi de putin.
Mai mult de atat nu stiu , nu-mi doresc , nu vreau , nu visez si totusi nu reusesc pe deplin toate astea , dar stiu  ca atunci cand va fi asa se va intampla o minune , pentru ca atunci cand nu iti doresti nimic ai de toate , eu nu am si poate ca si neavand voi ajunge sa nu-mi doresc.
Cred ca nu mai conteaza ce a fost , cat am suferit  , cat am zambit pentru ca maine intodeauna va fi AZI , iar eu sunt asa cum voi fi intotdeauna ..