Alearga nebuna de dor printre arbori plini de rau Ratacind , lovindu-se necontenit de crengi rupte ce ii smulg carnea . Urla de nepasare si cauta scurmand in pamant . Cauta o bucata din ea . Din nou alearga ca o nebuna , cade ... e sfasiata si incepe sa tipe , bratele ii cad zdorbite de cuvinte amare , ochii parca ii curg , buzele ii sunt vineti , iar strigate amare se lipesc de ele ca de niste magneti . E privita de cuvinte ce o zdrobesc , de simturi ce o ucid. Era un vis in care se curma o eternitate de visare, O creanga ii cuprinde piciorul , sange murdar ii curge pulsat de indignarea ce o cuprinde, curge catre marginea padurii ... acolo unde se termina visele ei.
Teama, disperare, dor .. o fac sa ameteasca .Teama de necunoscut , disperare in fata greutatilor , dor de ceva ce nu a trait niciodata . In urmatoarele secunde nu-si simte corpul si uita de durerea ranilor . Vede cum carnea ii curge necontenit , se simte nefolositoare , neinteleasa si un suflet cade in gol . Incepe a se zarcoli violent , tagaduieste parca uitatandu-se dupa nimic , leganandu-se si apoi se opreste de parca din cer ar cadea, isi reia jocul nebun iarasi , si iarasi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu