E ca si cum as sta si as privi un apus , asta ma face cea mai fericita ...
Privesc un cer cu milioane de stele , cuprind cu privirea doar vreo cateva zeci , nu sunt trista , stiu ca fiecare dintre ele pastreaza o dorinta care imi e destinata mie sau oricarui alcuiva .. destinata defapt fericirii ; ma inconjoara un vant de primavara , ce adie usor in parul meu - nu sunt melancolica , ci doar priviesc lumea prin realitatea dura ce ma incojoara defapt si incerc sa gasesc ceva bun in existenta mea de rau augur. Invat acum , dupa mult timp trecut degeaba , sa pretuiesc defapt ceea ce ma tine in viata si imi da putere sa merg mai departe ! Am vise , am sperante care mi le pun intr-o credinta care e defapt destinata nimanui , am asteptari care nimeni nu mi le va satisface , am ganduri care nu le pot impartasi nimanui , am locuri care le stiu numai eu , locuri unde sunt eu cu mine , ma doboara greutati care aparent par nimicuri , si totusi traiesc , pentru ca undeva , cineva are incredere in fortele mele ! Cine e acel cineva stiu doar eu - "acel" e doar rodul imaginatie mele , ceva ideal in care intra ganduri grele si ies vise realizabile - si asa merg mai departe !
Privesc un apus ce ma face fericita , pentru ca stiu ca si maine il voi vedea , imi voi pune in el visele rele care defapt vor sa ma insoteasca in somn , i le las lui , caldura lui rosie , nimicitoare le va ucide , sau daca nu va reusi , macar va topi din rau lor ..
Pun capat unei zile ce a inceput demult ! Maine vine alta cu alte surprize .. o sa strang si bune si rele , cele bune ma vor insoti in somn , cele rele le dau apusului sa le nimiceasca ! Acum sa nu vina ploaia ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu