Seara trudeste s-agate in livada muguri si floricele aprinse , ce par niste felinare , iar vantul paseste cu gratie pe sub coroanele plomilor de frica sa nu le stinga .
Crengile goale se cutremura de placere la adierea suava a toamnei iar vuietul usor trudeste in zborul sau soapte de primavara.
Ascult la umbra unui nuc batran basmele din vie . Raman nemiscata sub coroana sa bogata , contempland dansul stelelor , ascultand imnul noptii si soaptele din umbra . Pasesc prin livada pazita de luna , inspir parfum de primavara si intr-un caiet cu coperta stacojie imi notez visele ce-au zburat odata cu ultimul fior de roua. Ma asez pe iarba cruda sub lumina vaduva a lunii si scriu. O boare calda imi rascoleste parul si sunete mute imi mangaie auzul . Pentru o clipa ridic privirea din caiet si contemplu peisajul mirific , pustiit de noapte , un fior ma strabate si parca tremur de frig .. unde se vor scurge toate aceste bucurii ?
Inchid ochii si ma las corupta de oda noptii . Astept in amorteala vietii un semn al primaverii , o soapta , un cuvant .
E miezul noptii , ora ce se cufunda in magie si obscur si peste tot s-a asternut tacerea .
Aceeasi boare umeda ma trezeste din visare si lasa sa-mi cada pe brate o perdea de soapte ... soapte de primavara ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu