D10D11

Nu stiam, nu stiam cum se face. Lumea se redusese la cateva cute ale cearsafului, la o bucata de stofa inflorita si la o lucrire in oglinda. Totul a durat doar o privire, clipa care am intrat iarasi, nu stiu cum si in ce moment, in posesia corpului meu, si zvancnirile au inceput a fi din ce in ce mai pregnante. Asa am pornit  intr-o noua aventura.

Inainte era diferit, eram Dumnezeul a ce ma inconjura, eram un Dumnezeu care nu credea, nu crea si nu putea manui, pentru totdeauna necunoscut si indescifrabil.

Apoi a aparut EL si deodata ma simteam si eu privita. Ma infioram si in acelasi timp eram impinsa spre pacat de o forta de nedescris, eram atrasa in el de un magnet imens. Priveam stelele risipite peste oras, stiam ca cineva adanc in noapte, de alt fel, tinea in maini lumea mea si imi urmarea amuzat ininintarea in drumuri intortocheate. Sufla peste mine armonie, inovatie, pasiune si tot ce nu gustasem pana atunci, iar eu ma agatam de viata raspandindu-mi viscerele cleioase pe pagini.

Am inceput sa scriu noua poveste a vietii mele, defapt singura poveste reala din care gustam si aveam parte cu adevarat. Mintea imi zvacnea, simteam noi conexiuni, pe fagasuri pe care nu mai calcasem, mainile lui mi se profilau astfel, fine dar cu contururile intunecate pe pielea mea tremuranda. Priveam si simteam pielea care ma acoperea semitransparenta ca o sticla moale, intarita doar in varfurile degetelor, de unde ieseau din pielitele zdrentuite unghiile ce sfasiau carnea pana la inrosire. Sub piele, tensionate si fragede, se conturau tendoanele ca niste firicele stimulate de degete. Iar mainile se miscau alene cu usurinta pe pieptul meu. Intre granitele dintre pielea noastra nu curgea doar sange, hormoni activati si zahar, curgea mai cu seama pasiune. Poruncea degetelor sa pipaie, ochilor sa vada si picioarelor sa se incordeze, iar in clipa urmatoare bucati de materie ce se afla in imperiul nostru se supunea intr-o siguranta comoda. Exista in corpul nostru, impletit intre tentatie si stimul, inodat intre nervi si placi unite un sistem al laturii noastre angelice, caci asta numesc eu inger : intermediul care invesmantat in pasiune, porneste un spirit si misca materia, o modeleaza , o supune. Inotand in serul acesta cu sanii moi ce se intaresc, cu testicule usoare ce se contracta si se relaxeaza, ceva viu misca muntele cel mare. Am stat ore in sir, pana la nebunie, la dizolvare in frica si transpiratie cu privirea atintita in neant, soptind “ Misca-te! Misca-te ! “ inchipuindu-ne ca miracolul s-a produs . imi lipeam posteriorul de el si acolo in singuratatea fiinte mele ajungeam sa-mi implinesc apogeul. Ma incordam, inima incepea sa imi bata  cu forta, ochii imi fierbeau, venele mi se umflau pe tample, iar el atingea derma pe dinauntru incercand sa iasa cu sudoare si  trimitand spre creier imagini de nemaivazut. Credeam ca nu am destul curaj, destula forta, incat sa fiu extinsa prin stimuli sexuali atat de departe.

Se contura in jurul meu circulatia sangelui venelor lui, dementa si haotica, iar toate grupele sale de muschi incremeneau in incordari repetate. Imi umezea buzele, iar fiecare strop de sudoare avea alt gust, carnea rece, palmele lui se adunau cu necredinta, iar ochii imi scanteiau. Nu puteam intelege cum poate exista ceea ce , de-a lungul timpului, nu am gustat, vazut, simtit, mirosit si privit niciodata. Viata mea – limitata  la universal meu, infasurata pe corpul meu, lumea mea – in campul senzatiilor mele , era acum plina de un infinit pervers, monstrous, nesfarsit de frumos, parfumat, bland, ca un paradis si infern in acelasi timp.

Toti asteapta semene si mununi, adaosuri de o angelica, dar saraca putere terestra. Dar la mine a venit, acel, ochii mi s-au lipit de el, i-am atins delicat, ganditor si rapace, parul , coastele, picioarele. Nu mai eram un nimb, credeam, aveam vointa, urcam trepte, iar lumina finite mele crestea de o mie de ori cu fiecare treapta urcata.

Nu m-am indoit niciodata de ce putea face, de ce zicea… era frumos ca intr-un vis stimulat, eram  de aceeasi natura cu mireasma obrazului si catifelarea pielii, eram condusi de acelasi instinct al evadarii.

Misterul nostru  va avea intotdeauna cate ceva de descoperit, mi-a scris pe pielea mea, tatuat acolo intre sfarcurile pieptului meu, sirul vietii mele ( voci si atingeri, ezitari si inaintari, rasete, drept sau stang in filigram ) , iar totul este mereu complet nou si tentant pentru mine !

from angel to angel !

miercuri, 7 decembrie 2011

Pentru cea mai importanta persoana din viata nostra !Happy B-day!

La multi ani !

De ziua ta, am vrut sa-ti alegem un cadou format din cuvinte. Sa scotem cuvintele frumoase din noi, sa ti le daruim… Iar cand cuvintele pe care le stim nu sunt suficiente pentru a-ti spune cat de mult te pretuim, sa inventam altele…

Vream sa te invitam sa asculti muzica din noi, acea muzica in acordurile numelui tau si in ritmul inimii tale. Sa te ajutam sa vezi, sa simti, sa percepi, mereu in alte culori, viata noastra , momentele frumose.

La multi ani, la nesfarsite experiente in iubire, la infinite bucurii! Draga noastra , iti dorim sa traiesti cu gratie in aceasta viata, unde, cand si cu cine alegi. Sa te bucuri de cine esti, sa fii constienta de darurile tale minunate cu care ai venit aici, sa te lasi inspirata si sa inspiri oamenii asa cum ai facut-o mereu..Esti un om minunat prin simplul fapt ca stii sa asculti , sa ajuti , sa lupti , sa razi , sa speri ...

Te pretuim! Curat, complet si total! Fara sa cerem nimic, fara sa asteptam, fara sa pretindem!

Multumim pentru ca esti aici, multumim pentru tot ce am trait si ce nu am trait inca impreuna. Pentru cine stie cate realitati paralele in care am ales sa ne intalnim. Multumim pentru fiecare cuvant care ne-a dat aripi, pentru fiecare imbratisare cu care ne  umpli fiinta, pentru fiecare clipa traita in aceeasi respiratie , moment ! Multumim pentru dragostea, generozitatea, puterea, caldura si tandretea ta! Multumim pentru ca ne  esti partenera in toate calatoriile vietii noastre . Nu ne dorim nimic mai mult, nu ne plictisim niciodata langa tine, nu ne pierem increderea si curajul. Iti multumim si pentru asta! Multumim pentru noptile pline de cuvinte, in care ne prindea lumina zilei impartasindu-ne experiente si trairi ,vise si dorinte, pentru fiecare mana intinsa exact in momentul potrivit, pentru fiecare incurajare, pentru fiecare sfat. Multumim pentru lumina din tine, din care ne hranim cand uitam cine suntem. Multumim pentru ca ne  astepti cand ramanem cu un pas in urma si pentru ca ne strigi cand o luam inainte. Multumim pentru soapte si imbratisari.

Daca tu cazi, vom  fi acolo sa te ridicam. Daca te indoiesti, o sa te intelegem si o sa te ajutam. Daca vrei sa plangi, umarul nostru  va fi acolo sa te sprijini pe el. Daca vrei sa spui, noi o sa te ascultam si orice ai spune nu te vom judeca. Daca e sa ai nevoie de cineva sa te acopere, noi vom fi acolo sa o facem. Si daca vei gresi, vom stii sa te iertam si daca vom gresi vei stii sa ne strangi in brate.

Esti o persoana cu visuri mari , cu dorinte ca tot omul care incepe sa prinda viata datorita increderii in sine . Stim ca BMW-ul ala va aparea intr-o zi in fata portii si din el o sa coboare o silueta bine conturata pe torcuri langa un sot  de ultim racnet, cu niste copii minunati si perfecti ! Patul de baldachin te va astepta in fiecare seara in camera de sus cu oglinzi pe tavan . Serile ni le vom petrece prin XS , zilele la servici strofocandu-ne sa vindem cat mai multe flori , sefa 1 STEF 2 CEZ 3 TEO .  Trei case in paun vor aparea ca prin minune la vale de biserica cu masini si caine la poarta !

Nu ti-am spus niciodata ca esti minunata prin ceea ce scrii , prin ceea ce faci .Stim ca intr-o zi ne vom citi viata dintr-o carte scrisa de tine JEsti perfecta asa cum esti! Esti sursa noastra de inspiratie zilnica, esti calea pe care o alegem in fiecare prezent! Te iubim!

                                                                                                       Cu drag Cez si Teo ! 8.12.2011

too far away

Cand vrei sa arati ceva ce nici tu nu stii bine sa exprimi, te grabesti sa invoci cuvantul “dor”. Dar imediat te cuprinde sfiala. Cum oare sa invoci un lucuru atat de stiut si de spus de sute de ani, de milioane de oameni, de miliarde de ori, incat probabil s-a vidat de orice sens, daca nu cumva s-a incarcat de toate nonsensurile. E zadarnic sa intarzii asupra cuvintelor, daca descoperi ce stie toata lumea.
Dar nu despre dor in el insusi as vrea eu sa vorbesc, o clipa, ci despre ce denota el defapt. Oricat as vrea sa ocolesc cuvantul, nu stiu bine cum se face ca dau statornic peste el, sau peste lectia lui. As vrea sa iau de la dor cat imi trebuie, urasc sa vorbesc despre el. Ideal ar fi sa nu mai vorbesc deloc. Grecii nu aveau cuvantul “iluzie” pentru ca nu aveau nevoie de el , ceasul lor era plin, tot ce era essential pentru ei statea sub semnul iluziei; la fel si eu cu dor.
Dorul reprezinta o contopire nu o compunere, s-a contopit in el durerea, de unde vine si cuvantul propriu-zis, cu placerea, crescuta din durere, ca o armonie exterioara, o armonie noua, sau a iesit o incordare noua, o noua solicitare spiritual un dor nou si acesta se simte. Ce tine de acest cuvant are un sens logic in numele caruia cuvantul face apel la tine “ocupa-te si de mine” asta daca te apleci spre universul din care el face parte, e o zona, dincolo de semnificatie, de inteles, de subinteles.
Si totul se rezuma la simplitate, stai in fata instinctului, cum stai in fata gandurilor tale si te intrebi : e buna nedeterminarea asta? Sa o sporesc , sa ii risipesc magia ? O risipim fara grija, magia nu se curma, caci noi oameni suntem fiinte purtatoare de orizont, stiutoare, nestiutoare, sigure dar si tare aproximative !
}{

4b

 Placerea simturilor a fost intotdeauna valoarea pe care o apreciez cel mai mult, pentru ca alta mai insemnata nu am avut niciodata. Ma las in voia vantului, izbanzile ori infrangerile, bunele sau relele, cate le-am trait, mi-au aratat, ca in viata asta, atat sufleteste cat si trupeste, binele va veni din rau, iar raul din bine. De aceea traiesc mizand spre o existenta implinita, fara reguli si fara limite, pentru mine nu exista niciun joker salvator.
Iar atunci cand ai un impold ispititor si satisfacator, pasiunea trebuie cultivata pentru a te redescoperi.
Te visez, dorindu-te prin preajma mea, te vad strecurandu-te prin obscuritatea din camera mea cand toate lumanarile-mi sunt stinse.Te apropii de mine si prin pielea alaturata te simt, lipit de mine si tac, pentru ca orice as zice nu ar avea vreo semnificatie.
E un mister intre noi, nu perpetuu, nu al nostru propriu, ci e unul nou de fiecare data cand ne intalnim, mai inovator, mai cunoscator de noi insine, mai palpitant. Te lasi greu pe umarul meu, muscand cu buzele carnoase sfarcul urechii, sub muscatura, sangele imi zvacneste, imginatia-mi nu vrea sa mearga mai departe ! Oare asta este maximul intensitatii adrenalinei la care corpul meu este capabil sa ma ridice ? Respir. Iti explorez fiecare centimetru de piele fina, denivelarile trupului tau mi se par perfecte, respiratia ta e innabusitoare, degetele tale se joaca in parul meu, imi soptesti ceva, dar sunt prea departe sa te inteleg . Ma contopesti si asta e tot ce imi doresc pe moment.
Tresar. Ma trezesc, cearsafurile mele sunt reci si asudate la fel ca si pielea mea, iar dimineata isi face loc printre nori.
E sambata !

Aminteste-mi cine sunt

 Sunt probabil una din acele finite fermecatoare nascute dintr-o greseala a destinului, fara speranta, fara a putea fi inteleasa. Sunt idei care ma patrund, ma rod, ma ucid, ma innebunesc atunci cand nu stiu sa ma impotrivesc lor. Acum nu imi dau seama cum ma invadeaza, ca un stapan, un tiran, ce se intinde cu fiecare ceas, cu fiecare zi , ca revine mereu, se instaleaza, alunga preocuparile mele obisnuite, imi schimba judecata. Sunt pierduta sau sunt doar o filoxera a sufletului meu ?
  Caut scapari in constiinta mea, sunt puse acolo de mul timp, la pastrare. Stiind ca pot uneori evada  ma simt implinita, imi este vital sa ma simt vie, sa fac ceva, sa combat, sa pacatuiesc daca este nevoie.
 Confuza si plina de iluzii la idea ca as astepta ca raspuns la o intrebare despre propria-mi identitate ma cuprinde frica, ma intreb cine sunt, adeseori ma sperii de  ce imi ascund si mie insumi, asa ca te rog pe tine ca atunci cand visele nu-mi vor mai fi de ajutor, sau cand propria-mi constiinta va fi greu de acceptat, aminteste-mi cine sunt.
 Aminteste-mi cum sunt eu , asa cum ma stii tu, din ce am facut, din ce am scris, din ce ti-am povestit, dincolo de tot ce imi este dat a fi.
Aminteste-mi zambetele si rasetele colorate, gandurile ce se pierdeau in zari fumurii, culorile de mai, albul fulgerator al zapezii, aminteste-mi ca eu inca mai am aripi, ca ma hranesc cu iluzii. Aminteste-ma din amintirea ta !

P.S:  Sa nu uiti, cel mai mult din lumea asta imi plac diminetile reci cu un soare arzator de stralucitor !

princeSS

Noi traim doar pentru clipa prezenta si ne daruim tot timpul bucuriei florilor de ciresi, zapezii, frunzelor de artar, frumusetii lunii, ne ofilim, imbatranim si renastem, cantandu-ne cantece, band ceai, scriind versuri, cunoscand parfumurile si atingerea matasii, mangaind spre a oferi incantare si plutind ! Niciodata nu trebuie sa fim triste, totdeauna plutim ca un nufar dus de valul vietii ! ( J.C. )

  

Temptation

Si ma intreb adeseori care dintre noi este ispita – pentru ca asa cum am mai spus fiinta umana in existenta sa nu se afla doar in puterea propriilor capricii sau a unor forte sufletesti obscure, ci mai mult de atat depinde de ceea ce intra si iese din ea.
Daca ma gandesc la inceputuri tu ai intins capcana, iar eu am cazut in ea, si asemeni tuturor oamenilor cand mi-am intalnit slabiciunea, gandurile si propria-mi fiinta s-au metamorfozat. Tu ai fost doar spiritul iscoditor care a avut ca arme intuitia linistitoare a inefabilului.
Primul impuls a fost POATE, cu toate ca “poate” nu inseamna intotdeauna “va fi” am intrat in joc. Si a fost ! A fost nevoie doar de o seara magica si intre noi a inmugurit o dorinta – fantastic, iar incendiul diminetii sa mistuit peste tot, lasand in urma ce am dorit a avea.
Sheakespeare spunea ca “ Prin daruire te pastrezi de-a pururi / Si-asa ramai, cum stii sa-ti dai contururi “ – e intru totul adevarat. Cati pot face oare asta? Cati isi pot incalca regulile morale ale firii, iesind din propria rutina, izdutind undeva, cu cineva si lasand in urma doar restul in tacere, doar pentru ei insisi ?
Ori probabil NU ! poate aici e invers “ O slabiciune, numele tau e femeie !” pentru ca asemeni marginii universului care e conturat de constiinta noastra, asa si tot ce descoperim poate fi la latitudinea noastra in ale cunoasterii.
Am cautat aceasta ispita, fara sa-mi dau seaama, era o parte din mine ce tanjea dupa ea, numai ca dorinta si puterea de a o dobandi nu erau pe aceeasi lungime de unda. O cansideram mai mult sau mai putin un rezultat al moralei dorintei, nicidecum ceea ce era defapt – un imbold catre actiunea moralei.
Legatura pe care am strans-o e asemeni unei tainice comori – din nu stiu ce motiv nu o pot numi relatie – nu e o evadare DIN realitate, ci o intrare IN realitate - singura realitate care exista pentru mine. Iar sa iti doresti, sa sacrifici fara speranta de rasplata, asta inseamna daruire.
Am inceput usor, pentru ca inceputul tuturor lucurilor este mic, mergem mai departe la fel, cateodata nu sunt eu, cateodata nu este el, cateodata nu suntem nicaieri. Invat, asimilez si persist. Eu nu caut portul ci largul marii, nu mai am sufletul nespovedit de taine ca odaile cu ferestre inchise ce nu se aerisesc niciodata, ci am invatat ca fiecare trebuie sa creada in ceva, in cineva si cel mia important atunci cand sunt descult sa nu calc in picioare spinii.
Nu stiu acum si nici nu vreau sa aflu daca fiecare inceput isi are si un sfarsit. Nu vreau sa vina o toamna fara sa o astept, nu vreau sa vad ca totul a trecut si nu se va mai intoarce.
Daca voi accepta, voi sti ca viata mea nu e cea pe care am trait-o, ci e acea pe care mi-o amintesc spre a mi-o povesti, iar cele mai frumoase zile sunt cele care le pastrez adanc in cripta amintirilor.
Merg mai departe, ma las ispitita si ceea ce imi surade e nascut pentru clipa de acum. O TRAIESC, iar pentru mine cea mai mare bucurie e sa ma multumesc cu ce am, iar ce imi lipseste sa imprumut tot de la mine !