30 septembrie 2007

Nu eram eu ! Jur ca nu eram eu cea pe care o iubea cea cu care isi impartasea bucuriile, tristetile, munca, dragostea, lacrimile, cearsafurile, cine, diminetle, nu eram eu cea caruia ii fura ori daruia zambete, cuvinte calde, sperante, vise … Cine eram ? Cum am ajuns acolo ?

Frig. Taziu, e obositoare scoala, mai ales dupamiaza. Mainile erau reci, cu toate ca manusile calde si pufoase le aparau de vantul rece. Nu te uita la mine, nu veni spre mine ! Te rog nu !

Sa nu te recunosc, te ucide frigul asta si pe tine, nu ? Autobuzul asta nu mai vine ! Ma privit lung, avea niste ochi minunati de caprui si niste gene arcuite care sigur a ucis multe ganduri care s-au incelstat cu privirea ei. Era blanda, calda, era tot ce el isi dorea.. Am zambit printre dinti, o parte din mine plangea si il lasa ei.

-Da .. Abia astept sa ajung acasa ! Continuarea nu o stia. Asteptam sa ajung acasa sa plang, sa-mi plang inima in durere si singuratate. Ce drept aveam eu sa intru in viata lui, sa ii zdrobesc ce construise el atatia ani de-a randul, ma durea pe dinauntru, stiam ca gresesc, dar o parte din mine apartinea lui  de demult, fraa ca eu sa vreau asta. Ma bucuram pentru ea, era cea mai fericita fiinta de pe pamanat avand asa un om alaturi.. Asa cum eu niici in vis nu mi-l puteam permite !

Am urcat in autobuz amandoua, asezandu-ne alaturi in urmatoarea jumatate de ora cat dura drumul pana acasa. Vroiam sa imi vorbeasca orice, orice aberatie posibila, numai despre el nu ..

-Stii ? Maine e ziua puiului meu ! i-am luat un tricou si niste dulciuri ! Geamul mi se parea ademenitor, chiar in bezna ierniii de ora cinci dupamiaza puteam sa disting oameni mergand prin zapada, masini frumoase stand la semafor, cersetori cautand adapost !

- ce dragut ! Cati ani face ?

- 22 ! Am vrut sa ii fac si un tort. Inca ma mai gandesc. Poate o sa ii fac de aniversarea noastra.. Anul asta facem 3 ani. Iti dai seama ce repede a trecut timpul ?!

Chiar asa  ! Erau aproape patru luni de cand il stiam si parca traisem o viata langa el, imi era de ajuns daca muream maine, eram fericita. Nimeni nu m-ar fi inteles. i-am zambit. Din nou ma bucuram pentru ea. Telefonul imi vibreaza. Uram sa ma sune cineva in preajmea ei, mereu aveam impresia ca era el si nu stiam cum voi reactiona. El era :

-ce faci ? Deja tremuram, i-am raspuns raspicat ca nimic, nu-l auzeam si  il voi suna eu !

-Cine era? Sorile ?

--Da Da !  Vor sa vin mai repede acasa ! Le e  urat fara mine !

nu stia nimic. Ma durea ceva in interior ca ii faceam asta. De ce i-am facut asemenea lucru ? Nu aveam nicio vina. Mi-am propus in gand, ca de maine sa-l uit. Ea nu merita asta, poate ca nici eu !

Mi-a spus ca va cobori la el. O asteapta… ma va suna cand va ajunge acasa, sa-mi povesteasca cum a fost si cum va merge ziua de maine. A coborat, iar eu am plans. Plangeam si nu stiam de ce . Gerul imi ingheta fata,  vroiam sa  cad in zapada, sa ma izbeasca o tornada. Sa dispar. De ce nu eram eu in locul ei , de ce nu puteam eu sa fiu cea care spunea toate cele .. De ce ?

Cadoul pentru el era impachetat frumos. Cel mai pufos ursulet de la “me to you” in cel mai  dragut amabalaj, sub care statea o ciocolata cu bule care pocneau  cand o mestecai . Am rupt ambalajul, am plans, am izbit, mi-a parut rau si l-am facut din nou. Uram sa vina seara fara el. Dar a sunat .

-Nu-mi zambi ! Te urasc astazi ! Mi-as fi dorit sa ii spun din toata fiinta mea. Era atat de frumos. Stateam in masina lui calda si frumoasa.. Cu picioarele pe bord, manacand cate un McPuisor si Mars ca fetele, el contempla, iar eu ma bucuram cu inima ca era lnga mine .

-ce facem dupa ?

-Nimic. Nu imi placeau intrebarile care mi le punea si la care nu aveam raspuns. i-am spus ca e frumos astazi . Mi-a zambit si mi-a spus plin de ciocolata :

-Esti o gasca !

Cum pot oare patru luni ,ma intrebam atunci, sa te schimbe ? Eram un copil .. Visam dragoste, printi, masini, plimbari, nu stiam nimic din toate acestea, nu anticipam nici prin vise cata durere pot ascunde atatea lucruri frumoase.Si-a lasat capul pe pieptul meu .. Imi radea in san si ma tachina prin faptul ca nu aveam nimic generos sub tricou. I-am zis rece si cu dulceata in acelasi timp:

-Aparentele inseala ! Dar stiam mai bine ca mine asta. Pentru ca aparent el a fost ispita, iar eu am cazut prea usor. Mereu ma intrebam de ce eu ? De ce continua sa vina la mine, sa ma alinte, sa imi faca vise, sa imi aduca dulciuri, sa fie pentru mine ? Imi raspundea sec de fiecare data :

Cine esti tu ? Unde te duci ? Dar noi suntem aici ? Noi ne-am intalnit vreodata ? Zambeam sec si eu . El nu stia ca ma doare. Si taceam , acceptam asa, pentru ca atunci el era singurul  care ma facea fericita.. Asa cum era el, rareori langa mine, putin si nu din dragoste.

Daca pana ar tine pasul cu gandurile mele, as scrie multe carti. De fiecare  data cand puneam mana pe stilou vroiam sa insir randuri cu povestea noastra.. Dar era in zadar, nu exista poveste  unui singur om, mereu trebuie sa fie doi, sa aibe la cine se imparti totul. El nu stia asta si il uram, traiam o poveste numia a mea, numai eu si dorinta de al avea pe el alaturi. Dar pana cand?

A venit vara . Am luat vacanta. Eram mare de acum. Vacanta aceea o visam numai cu el. A fost la inceput. Aveam o camasa roz voalata, sub care se putea intrezarii cu usurinta lenjeria mea inca infantila pentru ceea ce urma. Imi placea pieptul lui tare, mirosul lui acrisor, gustul sau dulce, parul sau moale. Infruntam mereu aceeasi dorinta de al vedea .

Nu stiam  ca in intea lui eram doar o moneda de piele, pe care el nu mai putea cumpara nimic. Acum imi doresc sa fiu o fecioara inca. Oare cum pot numara atatea nenorociri in sfintenia fiintei mele ? Eram un copil mutilat, cenusiu, din care ultimul pic de scanteie fusese stors. Am fost pironita precum un fluture pe un pedere, dezgolit , neatins cu gingasie, ci doar patand un satin fals cu sange din sange, devenind dorinta, neincetand a fi nicio o clipa: una singura.

-Iti promit ca mereu voi fi langa tine si sa nu uiti ca pentru mine tu esti cel mai frumos si bun luru care mi s-a putut intampla.

Am plans  la pieptul lui de bucurie si de tristete in acelasi timp, pentru ca stiam ca ma minte si niciodata nu va fi asa. Era noaptea tarziu , ne-am asezat  pe iarba inca cruda si am privit cerul amandoi, pielea imi era buburuzata.. M-am intors sa-l pot primi mai bine. Se uita cu ochii lui mari la mine si ma cuprindea sfiala, in privirile lui ma pierdeam mereu. Nu aveam niciun drept, dar nu stiam ce sa fac.

-Stai asa ! Nu te misca ! Plimba degetul pe spatele meu . Am vazut un film zilele trecut, alunitele tale formeaza “casiopea”! Simti ? Si a inceput sa traseze liniii pe spatele meu !

- Promite-mi ca nu vei pleca niciodata !

-Promit ! Mi-a raspuns.

-Si-a plecat !

 

De atunci am inceput sa ma mint. mi l-am insusit ca un inger, ca prieten, ca protector, ca amant, dar niciodata ca iubit. O data l-am intrebat :

-Vrei sa fii prietenul meu ?

A ras, a schimbat subiectul, apoi a zis”:

-Tu esti asa un pui, iar eu asa un nesimtit. Nu am putut zice nimic.

Ea a plecat de langa el, sau el de langa ea, niciodata nu am vrut sa stiu. Cand ne intalneam, ei doi nu existau nici macat intr-o propozitie. La un moment dat, ininate de acestea, nu mi-a mai fost niici mie prietena, nu a mai vrut, nu a contat pentru mine si el, a contat pentru mine si ea, pentru prietenia noastra, in fond ei nu s-au despartit din auza mea, pierdusem o prietena si castigasem o lectie- atunci nu stiam sa pretuiesc niici unele.

Il visam langa mine uneori, eu cu el, printre alti, dar nu stia nimeni, el nici macar nu vedea asta. Ajunsesem sa-l urasc. Ura vine din teama, imi era teama ca il voi pierde si pentru asta il uram. Culmea era ca dupa ce isi terminase singura relatie pe care o stiam, nu a mai fost cu nimeni. i-am citit mesaje de la tipe suspecte care ii declarau dragostea , glumea si spunea ca sunt tipele cu care se va casatori, oare de ce nu-mi puteam imagina ca el traieste dincolo de mine? Stiam ca glumeste sua defapt asta speram , sa minta cum facea de obicei.

Printre timp .. Am plecat si eu de tot. a aparut cineva nou. M-am indepartat de el , dar ma durea in continuare, nu era nimnei care sa umple golul pe care el la lasat in mine. A trecut un an in care nu am zambit pentru ca asa simtem nevoia, a trecut un an in care i-am scris scrisori, I le-am pus in plicuri parfumate sub stergatoarele masinii seara tarziu, i-am trimit e-mailuri pe care nu le-a citit niciodata, spunea el , l-am sunat si nu mi-a raspuns ! El ! El care mi-a promis ca nu va pleca niciodata. Dar de ce nu puteam sa il urasc ori sa-l uit?

A venit din nou, intr-o seara calda la mine, cu sacul lui de zambete si glume. L-am iertat si m-am asezat din nou la pieptul lui, crezand ca din nou voi reveni la viata mea normala. Era asa cum l-am lasat ! Frumos ! Bland ! Cald ! Stiam  ca l-am iubit , iubesc, si-l voi iubi mereu, chiar de ar fi ca maine sa plece din nou si sa nu se mai intoarca niciodata ! i-am spus:”

-Stii un singur lucur imi doresc, daca va fi sa mor, sa fie inaintea ta, nu as putea suporta sa ti se intample nimic, niciodata ! Si o spuneam din suflet, era ceea ce simteam cu adevarat !

Mi-a zambit cum o facea intotdeauna.. Am coborat acasa, cu teama ca nu va mai veni inca o data si inca odata pe la mine !  

fuck past and don;t accept presents

 Si aveam o camasa voalata roz, sub care se putea intrezarii cu usurinta lenjeria dintr-un material pueril. Privirea lui ma urmarea peste tot. imi placea pieptul lui neted si nu puteam nicicand sa infrunt dorinta de al vedea si mangaia mereu,de ai saruta buzele mici si infrigurate, de ai simti mirosul corpului sau.
Dar eram doar o moneda de piele, pe care nu putea cumpara nimic. Mi-as fi dorit sa mai fiu o fecioara inca.. De ce suntem striviti atat de brutal? De ce numaram nenorocirii in sfintenia fiinte noastre ? Eram un corp mutilat, cenusiu, din care ultimul pic de scanteie fusese deja stors. A fost pironit precum un fluture pe un perete, dezgolit, neatens de gingasie, ci doar patand satinul fals de sange din sange, devenind o dorinta, neincetand sa fie nici o clipa: unul singur.
Se roteau pe o cupola de-asupra patului, basmele pe care le citisem in copilaria mea, ce tocmai ii pusesem punct cu un moment inainte. Nu mai vedeam nimic, simteam pe pulpele mele urme vinete si rosii ale degetelor lui.
Fiecare fluture da roade, mai multe, mai putine, mai sangerii sau mai largi, nu eram doar un par negru de abanos, sani gingasi de fecioara, sex dulce intre pulpe, un trandafir intre degete, invelita ca o pereche de ovare in carne, ci eram si curaj si pudoare, si agresivitate si blandete, si eram un inger cu suflet, asa cum pe buze un luciu nu este un zambet ci o schimbare a mimicii fetii, asa si sufletul meu era o postura a trupului.
Din fluture deveneam inger.
Am reinventat noaptea sub o bolta pentru linistea sufletului meu, pentru serile cand o sa fiu doar eu cu mine, pentru atunci cand totul o sa para iluzoriu. M-am asternut pe pamant cu palmele lipite, privind bezna ce incepea sa se decelereze fara seama , peste tot si de nicaieri !.

FuckLife

Simteam fiecare zguduitura a pamantului de sub talpile mele goale. Stau intinsa pe spate. Tacerea e mai departe completa si tintuitoare. Nici macar vantul, napustindu-se spre mine in rafale clade si inmiresmate, fluturandu-mi hainele de pe corp si dezvelindu-mi pulpele, nu produce in mine nici o lucire, nici o zbatere.
Zac in odaia mea ca o amazoana intemnitata, degenerata fara sistem nervos, fara speranta si asteptare. nu am o constiinta care gandeste pana termina gandurile si ramane goala pana in sfarsitul timpurilot, ci ca un gand, al altcuiva mult mai presus ca mine... nu sufar, pentru ca eu insumi sunt tesuta din suferinta, nu gandesc ca toti, cred ca fac parte dintr-o alta gandire, din misterioasa cugetare a lumilor.
Si mereu vine noaptea, de zi imi este frica, vine noaptea, pot dormi cu ochii deschisi fara nicio frica. Aud un sunet ciudat, nu stiu daca visez sau sunt treaza. Am impresia ca el exista din totdeauna acolo si ca evolueaza sub perceptia mea. La inceput e mic, usor, aproape inaudabil, dar apoi devine galben, tot mai puternic, depaseste acceptabilul si se transforma intr-o isterie distrugatoare. Cad, cad din cer, sunt inundata de sudoare, si noaptea ma atinge din nou, imi da teroare, groaza dincolo de groaza, fericire depasind de miliarde de ori fericirea, dar niciuna din ele nu e palpabila, sunt acolo doar noaptea.
E dimineata, ma regasesc din nou in patul meu, tip cu mainile la urechi din toata fiinta mea, am venit pe lume.. dar pe ce lume ? si de ce  ?

D10D11

Nu stiam, nu stiam cum se face. Lumea se redusese la cateva cute ale cearsafului, la o bucata de stofa inflorita si la o lucrire in oglinda. Totul a durat doar o privire, clipa care am intrat iarasi, nu stiu cum si in ce moment, in posesia corpului meu, si zvancnirile au inceput a fi din ce in ce mai pregnante. Asa am pornit  intr-o noua aventura.

Inainte era diferit, eram Dumnezeul a ce ma inconjura, eram un Dumnezeu care nu credea, nu crea si nu putea manui, pentru totdeauna necunoscut si indescifrabil.

Apoi a aparut EL si deodata ma simteam si eu privita. Ma infioram si in acelasi timp eram impinsa spre pacat de o forta de nedescris, eram atrasa in el de un magnet imens. Priveam stelele risipite peste oras, stiam ca cineva adanc in noapte, de alt fel, tinea in maini lumea mea si imi urmarea amuzat ininintarea in drumuri intortocheate. Sufla peste mine armonie, inovatie, pasiune si tot ce nu gustasem pana atunci, iar eu ma agatam de viata raspandindu-mi viscerele cleioase pe pagini.

Am inceput sa scriu noua poveste a vietii mele, defapt singura poveste reala din care gustam si aveam parte cu adevarat. Mintea imi zvacnea, simteam noi conexiuni, pe fagasuri pe care nu mai calcasem, mainile lui mi se profilau astfel, fine dar cu contururile intunecate pe pielea mea tremuranda. Priveam si simteam pielea care ma acoperea semitransparenta ca o sticla moale, intarita doar in varfurile degetelor, de unde ieseau din pielitele zdrentuite unghiile ce sfasiau carnea pana la inrosire. Sub piele, tensionate si fragede, se conturau tendoanele ca niste firicele stimulate de degete. Iar mainile se miscau alene cu usurinta pe pieptul meu. Intre granitele dintre pielea noastra nu curgea doar sange, hormoni activati si zahar, curgea mai cu seama pasiune. Poruncea degetelor sa pipaie, ochilor sa vada si picioarelor sa se incordeze, iar in clipa urmatoare bucati de materie ce se afla in imperiul nostru se supunea intr-o siguranta comoda. Exista in corpul nostru, impletit intre tentatie si stimul, inodat intre nervi si placi unite un sistem al laturii noastre angelice, caci asta numesc eu inger : intermediul care invesmantat in pasiune, porneste un spirit si misca materia, o modeleaza , o supune. Inotand in serul acesta cu sanii moi ce se intaresc, cu testicule usoare ce se contracta si se relaxeaza, ceva viu misca muntele cel mare. Am stat ore in sir, pana la nebunie, la dizolvare in frica si transpiratie cu privirea atintita in neant, soptind “ Misca-te! Misca-te ! “ inchipuindu-ne ca miracolul s-a produs . imi lipeam posteriorul de el si acolo in singuratatea fiinte mele ajungeam sa-mi implinesc apogeul. Ma incordam, inima incepea sa imi bata  cu forta, ochii imi fierbeau, venele mi se umflau pe tample, iar el atingea derma pe dinauntru incercand sa iasa cu sudoare si  trimitand spre creier imagini de nemaivazut. Credeam ca nu am destul curaj, destula forta, incat sa fiu extinsa prin stimuli sexuali atat de departe.

Se contura in jurul meu circulatia sangelui venelor lui, dementa si haotica, iar toate grupele sale de muschi incremeneau in incordari repetate. Imi umezea buzele, iar fiecare strop de sudoare avea alt gust, carnea rece, palmele lui se adunau cu necredinta, iar ochii imi scanteiau. Nu puteam intelege cum poate exista ceea ce , de-a lungul timpului, nu am gustat, vazut, simtit, mirosit si privit niciodata. Viata mea – limitata  la universal meu, infasurata pe corpul meu, lumea mea – in campul senzatiilor mele , era acum plina de un infinit pervers, monstrous, nesfarsit de frumos, parfumat, bland, ca un paradis si infern in acelasi timp.

Toti asteapta semene si mununi, adaosuri de o angelica, dar saraca putere terestra. Dar la mine a venit, acel, ochii mi s-au lipit de el, i-am atins delicat, ganditor si rapace, parul , coastele, picioarele. Nu mai eram un nimb, credeam, aveam vointa, urcam trepte, iar lumina finite mele crestea de o mie de ori cu fiecare treapta urcata.

Nu m-am indoit niciodata de ce putea face, de ce zicea… era frumos ca intr-un vis stimulat, eram  de aceeasi natura cu mireasma obrazului si catifelarea pielii, eram condusi de acelasi instinct al evadarii.

Misterul nostru  va avea intotdeauna cate ceva de descoperit, mi-a scris pe pielea mea, tatuat acolo intre sfarcurile pieptului meu, sirul vietii mele ( voci si atingeri, ezitari si inaintari, rasete, drept sau stang in filigram ) , iar totul este mereu complet nou si tentant pentru mine !

from angel to angel !

miercuri, 7 decembrie 2011

Pentru cea mai importanta persoana din viata nostra !Happy B-day!

La multi ani !

De ziua ta, am vrut sa-ti alegem un cadou format din cuvinte. Sa scotem cuvintele frumoase din noi, sa ti le daruim… Iar cand cuvintele pe care le stim nu sunt suficiente pentru a-ti spune cat de mult te pretuim, sa inventam altele…

Vream sa te invitam sa asculti muzica din noi, acea muzica in acordurile numelui tau si in ritmul inimii tale. Sa te ajutam sa vezi, sa simti, sa percepi, mereu in alte culori, viata noastra , momentele frumose.

La multi ani, la nesfarsite experiente in iubire, la infinite bucurii! Draga noastra , iti dorim sa traiesti cu gratie in aceasta viata, unde, cand si cu cine alegi. Sa te bucuri de cine esti, sa fii constienta de darurile tale minunate cu care ai venit aici, sa te lasi inspirata si sa inspiri oamenii asa cum ai facut-o mereu..Esti un om minunat prin simplul fapt ca stii sa asculti , sa ajuti , sa lupti , sa razi , sa speri ...

Te pretuim! Curat, complet si total! Fara sa cerem nimic, fara sa asteptam, fara sa pretindem!

Multumim pentru ca esti aici, multumim pentru tot ce am trait si ce nu am trait inca impreuna. Pentru cine stie cate realitati paralele in care am ales sa ne intalnim. Multumim pentru fiecare cuvant care ne-a dat aripi, pentru fiecare imbratisare cu care ne  umpli fiinta, pentru fiecare clipa traita in aceeasi respiratie , moment ! Multumim pentru dragostea, generozitatea, puterea, caldura si tandretea ta! Multumim pentru ca ne  esti partenera in toate calatoriile vietii noastre . Nu ne dorim nimic mai mult, nu ne plictisim niciodata langa tine, nu ne pierem increderea si curajul. Iti multumim si pentru asta! Multumim pentru noptile pline de cuvinte, in care ne prindea lumina zilei impartasindu-ne experiente si trairi ,vise si dorinte, pentru fiecare mana intinsa exact in momentul potrivit, pentru fiecare incurajare, pentru fiecare sfat. Multumim pentru lumina din tine, din care ne hranim cand uitam cine suntem. Multumim pentru ca ne  astepti cand ramanem cu un pas in urma si pentru ca ne strigi cand o luam inainte. Multumim pentru soapte si imbratisari.

Daca tu cazi, vom  fi acolo sa te ridicam. Daca te indoiesti, o sa te intelegem si o sa te ajutam. Daca vrei sa plangi, umarul nostru  va fi acolo sa te sprijini pe el. Daca vrei sa spui, noi o sa te ascultam si orice ai spune nu te vom judeca. Daca e sa ai nevoie de cineva sa te acopere, noi vom fi acolo sa o facem. Si daca vei gresi, vom stii sa te iertam si daca vom gresi vei stii sa ne strangi in brate.

Esti o persoana cu visuri mari , cu dorinte ca tot omul care incepe sa prinda viata datorita increderii in sine . Stim ca BMW-ul ala va aparea intr-o zi in fata portii si din el o sa coboare o silueta bine conturata pe torcuri langa un sot  de ultim racnet, cu niste copii minunati si perfecti ! Patul de baldachin te va astepta in fiecare seara in camera de sus cu oglinzi pe tavan . Serile ni le vom petrece prin XS , zilele la servici strofocandu-ne sa vindem cat mai multe flori , sefa 1 STEF 2 CEZ 3 TEO .  Trei case in paun vor aparea ca prin minune la vale de biserica cu masini si caine la poarta !

Nu ti-am spus niciodata ca esti minunata prin ceea ce scrii , prin ceea ce faci .Stim ca intr-o zi ne vom citi viata dintr-o carte scrisa de tine JEsti perfecta asa cum esti! Esti sursa noastra de inspiratie zilnica, esti calea pe care o alegem in fiecare prezent! Te iubim!

                                                                                                       Cu drag Cez si Teo ! 8.12.2011