FuckLife

Simteam fiecare zguduitura a pamantului de sub talpile mele goale. Stau intinsa pe spate. Tacerea e mai departe completa si tintuitoare. Nici macar vantul, napustindu-se spre mine in rafale clade si inmiresmate, fluturandu-mi hainele de pe corp si dezvelindu-mi pulpele, nu produce in mine nici o lucire, nici o zbatere.
Zac in odaia mea ca o amazoana intemnitata, degenerata fara sistem nervos, fara speranta si asteptare. nu am o constiinta care gandeste pana termina gandurile si ramane goala pana in sfarsitul timpurilot, ci ca un gand, al altcuiva mult mai presus ca mine... nu sufar, pentru ca eu insumi sunt tesuta din suferinta, nu gandesc ca toti, cred ca fac parte dintr-o alta gandire, din misterioasa cugetare a lumilor.
Si mereu vine noaptea, de zi imi este frica, vine noaptea, pot dormi cu ochii deschisi fara nicio frica. Aud un sunet ciudat, nu stiu daca visez sau sunt treaza. Am impresia ca el exista din totdeauna acolo si ca evolueaza sub perceptia mea. La inceput e mic, usor, aproape inaudabil, dar apoi devine galben, tot mai puternic, depaseste acceptabilul si se transforma intr-o isterie distrugatoare. Cad, cad din cer, sunt inundata de sudoare, si noaptea ma atinge din nou, imi da teroare, groaza dincolo de groaza, fericire depasind de miliarde de ori fericirea, dar niciuna din ele nu e palpabila, sunt acolo doar noaptea.
E dimineata, ma regasesc din nou in patul meu, tip cu mainile la urechi din toata fiinta mea, am venit pe lume.. dar pe ce lume ? si de ce  ?