fuck past and don;t accept presents

 Si aveam o camasa voalata roz, sub care se putea intrezarii cu usurinta lenjeria dintr-un material pueril. Privirea lui ma urmarea peste tot. imi placea pieptul lui neted si nu puteam nicicand sa infrunt dorinta de al vedea si mangaia mereu,de ai saruta buzele mici si infrigurate, de ai simti mirosul corpului sau.
Dar eram doar o moneda de piele, pe care nu putea cumpara nimic. Mi-as fi dorit sa mai fiu o fecioara inca.. De ce suntem striviti atat de brutal? De ce numaram nenorocirii in sfintenia fiinte noastre ? Eram un corp mutilat, cenusiu, din care ultimul pic de scanteie fusese deja stors. A fost pironit precum un fluture pe un perete, dezgolit, neatens de gingasie, ci doar patand satinul fals de sange din sange, devenind o dorinta, neincetand sa fie nici o clipa: unul singur.
Se roteau pe o cupola de-asupra patului, basmele pe care le citisem in copilaria mea, ce tocmai ii pusesem punct cu un moment inainte. Nu mai vedeam nimic, simteam pe pulpele mele urme vinete si rosii ale degetelor lui.
Fiecare fluture da roade, mai multe, mai putine, mai sangerii sau mai largi, nu eram doar un par negru de abanos, sani gingasi de fecioara, sex dulce intre pulpe, un trandafir intre degete, invelita ca o pereche de ovare in carne, ci eram si curaj si pudoare, si agresivitate si blandete, si eram un inger cu suflet, asa cum pe buze un luciu nu este un zambet ci o schimbare a mimicii fetii, asa si sufletul meu era o postura a trupului.
Din fluture deveneam inger.
Am reinventat noaptea sub o bolta pentru linistea sufletului meu, pentru serile cand o sa fiu doar eu cu mine, pentru atunci cand totul o sa para iluzoriu. M-am asternut pe pamant cu palmele lipite, privind bezna ce incepea sa se decelereze fara seama , peste tot si de nicaieri !.

FuckLife

Simteam fiecare zguduitura a pamantului de sub talpile mele goale. Stau intinsa pe spate. Tacerea e mai departe completa si tintuitoare. Nici macar vantul, napustindu-se spre mine in rafale clade si inmiresmate, fluturandu-mi hainele de pe corp si dezvelindu-mi pulpele, nu produce in mine nici o lucire, nici o zbatere.
Zac in odaia mea ca o amazoana intemnitata, degenerata fara sistem nervos, fara speranta si asteptare. nu am o constiinta care gandeste pana termina gandurile si ramane goala pana in sfarsitul timpurilot, ci ca un gand, al altcuiva mult mai presus ca mine... nu sufar, pentru ca eu insumi sunt tesuta din suferinta, nu gandesc ca toti, cred ca fac parte dintr-o alta gandire, din misterioasa cugetare a lumilor.
Si mereu vine noaptea, de zi imi este frica, vine noaptea, pot dormi cu ochii deschisi fara nicio frica. Aud un sunet ciudat, nu stiu daca visez sau sunt treaza. Am impresia ca el exista din totdeauna acolo si ca evolueaza sub perceptia mea. La inceput e mic, usor, aproape inaudabil, dar apoi devine galben, tot mai puternic, depaseste acceptabilul si se transforma intr-o isterie distrugatoare. Cad, cad din cer, sunt inundata de sudoare, si noaptea ma atinge din nou, imi da teroare, groaza dincolo de groaza, fericire depasind de miliarde de ori fericirea, dar niciuna din ele nu e palpabila, sunt acolo doar noaptea.
E dimineata, ma regasesc din nou in patul meu, tip cu mainile la urechi din toata fiinta mea, am venit pe lume.. dar pe ce lume ? si de ce  ?