Insufleteste-mi sufletul cu pasiunea trupuilui tau , iar corpul meu fa-l carne cu suflul constiintei tale. Oare cat mai pot fi chip cioplit in piatra, fara aer si sange inlauntrul meu. Calca-mi pe degete sa-ti simt talpa grea, rastoarna-ma sa ma sfaram in mii de particule care nici reversibilitatea timpului nu le va putea lipi indarapt. Treci prin mine cu furie, dezgust, teama pentru a-mi putea slavi creatorul si a-i multumi ca ma facut fara de tine.
Pacat ca stii atatea, pacat ca tu nu banui.. Nici nu dai seama ca tu-mi esti creatorul , fara tine nu as fi avut ochii sa iti vorbesc, gura sa te simt, lacrimi sa te vad, plans sa ma intelegi.
Umbra, tacere, san, mers - imi stii toate timpurile, miscarile, parfumurile, stii tot ce e mai departe de mine, atat de departe incat nu mai exista aproape. Inefabil mi se dezbina constiinta de expresie, te rog naste-ma vie si atunci vei sti tot ce e dincolo de mine, atat de departe, incat nu voi mai avea nici un nume.
Esti partea mea de legatura dintre materia din care sunt conceputa si realitatea ce ma inconjoara. Suflete al meu /
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu