marți, 17 mai 2011
start
Fiecare inceput nou isi are nasterea in tristete si nu in bucurie. Dintr-o suferinta ce s-a sfarsit , pentru ca un inceput nu merge fara un sfarsit aferent. E normal , natural sa se intample toate astea. Incercam din rasputeri sa trecem peste , nu prea fuctioneaza , insa un lucru ne sprijina : fiecare zi ce trece mai vindeca inca un centimentru partat si usor cu usor revii la normalul ce te face parca sa reinvii. E greu , prea greu sa te desprinzi de trecut . Bucati din tine inca apartin acelei perioade , fie bune sau rele . Azi e de necuprins , infinitt pe cand viata de ieri si ce de maine e doar o clintire mentala.
Suntem oameni , speram in mai bine si facem primii pasi spre maine , scuturandu-ne de trecutul ce parca se indeparteaza , totul devine mai usor de acceptat. Ce a fost si ce va veni parca nu mai apartine aceluiasi ancestral moment - se amesteca si incepe un nou proces de cunoastere , intelegere si tu te poti indrepta sper soare zambind.
Dam verde viitorului , cu toate ca fiecare zi ce vine nu inseamna un viitor , unele zile de maine sunt prelungiri a ce a fost , ca si cum ceva tot iti aminteste trecutul , dar totul trebuie depasit si noi suntem constienti de asta . Avem nevoie sa dam o sansa zilei de maine .Trebuie sa fim intr-o continua miscare ce nu ne va lasa prinsi in panze de paianjen .
Viata mea de azi - danseaza in valsuri din odele primaverii , cea de ieri nu mai exista , s-a terminat . E un nou inceput , nu stiu al cata-lea , si nici nu stiu cate vor mai fi . Merg usor usor si refuz inca odata sa ma las prinsa de mrejele trecutului .
Si cu toate aste ma bate un gand ca mi-as dori sa fiu un copil mereu , doar un copil !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu