date with an angel

Imi doresc sa zbor , sa ma inalt si sa ma las purtata de brize calde fara sa cad in abise . E soare pentru mine , si zbor , poate prea departe si poate e prea frumos .. zic "prea" pentru ca inca mi-e teama . Defapt si depasirea fricii e ceva vulnerabil si inconstient , daca esti cuprins de o frenezie de nestapanit.. dar de ce ? hm , cred ca pentru ca nu ne putem ascude de noi la nesfarsit , nu ne putem minti pe noi insine si pentru ca fiecare din noi are o constiinta dedicata lui insusi si pasiunilor ce il fac sa "zboare".
E minunat cand soarele poate rasari in intuneric , e minunat cand poti cuprinde intr-o privire un infinit , e minunat cand poti topi cu caldura propriei fiinte orice obstacol sau rau intalnit in cale.
Traiesc intr-o armonie ce mi-o creaza propria imaginatie , sunt propriul arhitect al viselor si gandurilor mele ce le proiectez in realitate , traiesc dincolo de o traire condotionata , traiesc pentru ca vreau sa traiesc , sunt pentru ca vreau sa fiu , ma bucur pentru ca vreau sa fiu fericita.
Un zbor lin , o briza usoara .. clipe de neuitat ce se termina prea repede .. ca atunci cand ... pe moment par intalniri in taina ce presoara bine si iarasi bine , cu toate ca ele au multe semnificatii.
Realizez acum ca astfel de momente sunt unice , au o savoare doar a lor , ca o arta aparte de a aparea si disparea . Nu pot avea o viata plina de astfel de momente , unele dupa altele, pentru ca le-as pierde din savoare , nu le-as mai intelege mesajul , mi-ar crea o rutina si mai mult de atat as deveni egoista.
Astfel invat sa traiesc fiecare intalnire in parte si cel mai important e sa o las pe fiecare sa plece .. Ma surprind uneori reflectand la trecut , fara nostalgii , doar bucurandu-ma de amintiri .Prezentul e tot ce conteaza , iar ce va veni ca de obicei astept cu nerabdare .
Acum i-au pauza de la zbor , imi odihnesc aripile si mai reflectez printre randuri , admir privelisti , iubesc ce scriu , fac oameni fericiti , ma contemplu cu natura si imi adun forte pentru un nou zbor , o noua intalnire in taina !!

JUST FOR MYSELF

Sper , inca sper , depun un efort greu , consum energie , imi alung din gandurile pesimiste pe care nu ar trebui sa le am . Am o constiinta ce imi spune ca drumul pe care l-am ales este cel ok , defapt nu accept eu altceva care mi-ar strica planurile. Daca nu as mai spera si nu as mai visa spre atatea si atatea ar fi degeaba. Ar fi ca si cum as dori sa merg noapte printr-o padure fara sa stiu macar unde sunt muchii copacilor, sau ca si cum cerul ar fi prea intunecat iar steaua polara ce m-ar indemna spre casa nu ar fi decat o biata lumina a unei case parasite. Atunci cand sunt in astfel de situatii imi intorc gandurile de a renunta si iau o pauza. Ar trebui sa nu ma mint nici pe mine , cel mai corect ar fi sa caut solutia usora , adevarul , oricat de dureros ar fi el. Ma prind idei pesimiste ca intotdeauna , de parca ar fi in fata mea un obstacol prea greu de trecut , o lipsa de motivatie ce nu ma lasa sa accept nici macar realitatea. Vreau sa ma eliberez de greutatea ce-mi sta pe umeri , vreau sa am o realizare a acestui adevar dificil de acceptat. Ma las pe un plan inferior si atunci dispare totul si responsabilitatile si grijile si dorintele ca si cum as fi o egoista ori superficiala mai mult sau mai putin. Privesc la ce ma inconjoara si imi dau seama ca limitele mele m-au dezamagit si sunt altele decat visam eu , ca intr-un joc in care mandria si pragmatismul ar face regulile si in jur nu ar fi decat un sentiment al riscului si tensionarii fara atingerea vrunui scop - doar de fun.
Imi fac vise cand nu am altceva de facut , sau cand nu mai cred nici in mine . Ma agat de valuri prea puternice , chiar daca apa este in flux si nu am nici o sansa. Simt ca ma inec si cu toate acestea inaintez printre valuri , dar apei ii e mila de mine , ma lasa pe plaja , dezgolita si plina de durere. Ma las in nisipul umed pe care inca il atinge marea si vreau sa uit de mine , sa uit cine sunt , macar o singura data. Constientizez ca e degeaba , pentru ca visez de fiecaree data cu ochii deschisi si sunt constienta ca nu va duce nicaieri. Din propria initiativa merg orbeste inainte sau ma prind de trecut chiar daca in sinea mea stiu adevarul dar refuz sa-l accept.  Visele aste sunt in van , nici macar nu le vad pictate frumos , sunt neclare chiar si pentru mine care le creez , ma las in voia lor cateodata si nu ma duc nicaieri , plutesc in deriva - asta daca un singur sens se poate numi asa. Si totusi imi fac bine , ma linistesc . ma ajuta sa imi dau seama ca uneori poti sa reinvii , si  ca am ajuns la sfarsitului unui alt drum ce si-a pierdut din valoare , maine ma astepta altul care va fi poate mai surprinzator decat precedentul , si sper la o surpriza in bine.
Am trecut prin atat de multe incat am impresia ca nu mai am dreptul nici sa visez , si pe o parte sunt prea copil sa joc intr-un rol de iluzii. Dar azi aleg sa  continui un drum pe care nu l-am inceput eu - nu stiu daca va fi plin de pulberi de praf sau daca picioarele mele vor simti prospetimea ierbii .. aleg sa fiu mult mai sincera cu mine insumi si sper la un final fericit . Pentru ca noi suntem calatorii drumurilor noastre , suferim sau zambim cu ele , trecem de intersectii sau ramanem prinsi in sensuri giratorii fara sfarsit , toate depind de noi insine , cum privim lucruile , cum ne incredem in noi , si cum acceptam realitatea cu bune si cu rele.
Vreau sa fiu pe un camp plin de flori care se termina la marginea unei mari , sa fie sfarsit de vara si sa ma incalzeasca o ploaie trecatoare , acum visez , pentru ca simt nevoia ca trebuie sa ma redescopar , si pentru asta am nevoie sa ma ridic sa ma loveasca realiatea si sa nu-mi fie teama de ce va veni - chiar daca ma va gasi fara de speranta si puternic de trista , macar va fi tristetea mea , voi fi eu eu in nesfarsit. Nu pot sa ma las mereu dusa de ganduri si idealuri marete , ma mai desprind si eu , mai urc , mai cobor , ma mai folosesc si de aripi pentru a-mi da seama cine sunt ! unde sunt ! de ce sunt ! Unde ma duc ! Nu mai depind de nimeni , sunt eu prin mine si trebuie sa-mi asum toate.
  Nu alerg , pentru ca mi-e frica sa nu ma impiedic , inca pasesc usor si odata cu mine paseste tot ce visez , ma atinge briza usora de care am nevoie, fara a-mi ingreuna existenta , sunt eu insumi , singura pe un drum numai al meu , chiar daca nu stiu spre ce ma duc pasii , ma incred in mine ! cred ca merit mai mult de atat!!

HARMONY

Este cu desavarsire necesar sa traim intr-o armonie cu tot ce ne inconjoara: fie natura , fiinte sau trairi fizice / psihice. Tanjesc dupa o armonie care imi satisface psihicul , am nevoie de bine ca sa fiu bine . Pentru mine armonia inseamna sa vad soarele in diminetile de vara cum rasare, sa vad frunze uscate toamna , sa ma ninga cu fulgi pufosi , sa ma imbete miresme de flori primavara , sa aud zambete razlete , sa simt respiratii din plin , sa ma pot bucura de toate lucrurile mici care fac diferenta intre mine si ceilalti.
Nu gasesc de multe ori armonie de care am nevoie , pentru ca nu mi-o pot construi singura ,e greu . Ma ucide usor cate o greutate , prinzandu-ma in palate de clestar in care eu nu sunt zana cea buna si nu pot sa-mi implinesc nici macar propriile dorinte pentru ca oricat as visa , la un moment dat ma trezesc - traiesc din nou realitati prea dure si greu de infruntat .Ganduri prea pesimiste , trairi prea tragice , sentimente de ura , durere , furie , injosire , mila , neincredere rod pe dinauntru tot ce eu am construit candva .Nu reusesc sa-mi limpezesc gandurile si sa am rabdare - cea care m-ar putea face sa imi infrang pornirile catre simturile mele impulsive , dar esentiale ca ura, adoratia, bucuria , nelinistea , mania , tristetea ori teama .
Si cu toate acestea , amazoanca din mine reuseste sa se adapteze . Dar nu singura . E cineva in spate ce stie sa priveasca lumea prin ochi reci si sa o faca sa para maii buna , mai frumoasa , mai armonioasa , mai pentru mine, cineva care ma invata sa nu ma las cuprinsa de rele , pentru ca rabdarea si linistea ma vor ajuta sa inteleg tot mersul lucrurilor si abia atunci voi fi in armonie cu tot ce ma inconjoara si mai mult de atat cu mine insumi. E ca un demiurg al unui personaj de povesti , dar e mult mai bun , ma lasa totusi sa-mi creez destinul , nu incearca sa ma sfatuiasca in moduri greu de conceput , ci doar perspectivele lui ma fac sa privesc viata din alte unghiuri , mai bune , mai acceptabile . Si asa se schimba totul .Soarele rasare pentru mine , frunzele uscate cad sa-mi aminteasca ca vine si vremea toamnei si ma bucura, ninge pentru ca stiu ca e ziua mea si ma astepta un nou inceput , florile cresc si emana parfumuri pentru a-mi bucura simturile , aud surasuri razlete si sunt linistita cand pot imprastia bucurie , si cu acestea toate imi dau seama ca cele mai nesemnificative lucuri imi creeaza stari de bine si ma fac sa uit de greu , sa ies din rutina zilnica ,sa evadez intr-un spatiu feerice destinat propriilor mele pasiuni si dorinte , sa pot sa am secrete cu mine insumi si sa ma intrige taina lor .. si atatea si atatea.
Acum imi dau seama ca armonia nu inseamna ce mi-as dori in plus ci inseamna ce gasesc si ma bucura in ceea ce am si in tot ce am nevoie pentru ca oricat de filosofic as gandi la armonie , nu gasesc decat un tot de valori fara de care viata ar deveni dureroasa.

start

Fiecare inceput nou isi are nasterea in tristete si nu in bucurie. Dintr-o suferinta ce s-a sfarsit , pentru ca un inceput nu merge fara un sfarsit aferent. E normal , natural sa se intample toate astea. Incercam din rasputeri sa trecem peste , nu prea fuctioneaza , insa un lucru ne sprijina : fiecare zi ce trece mai vindeca inca un centimentru partat si usor cu usor revii la normalul ce te face parca sa reinvii. E greu , prea greu sa te desprinzi de trecut . Bucati din tine inca apartin acelei perioade , fie bune sau rele . Azi e de necuprins , infinitt pe cand viata de ieri si ce de maine e doar o clintire mentala.
Suntem oameni , speram in mai bine si facem primii pasi spre maine , scuturandu-ne de trecutul ce parca se indeparteaza , totul devine mai usor de acceptat. Ce a fost si ce va veni parca nu mai apartine aceluiasi ancestral moment - se amesteca si incepe un nou proces de cunoastere , intelegere si tu te poti indrepta sper soare zambind.
Dam verde viitorului , cu toate ca fiecare zi ce vine nu inseamna un viitor , unele zile de maine sunt prelungiri a ce a fost , ca si cum ceva tot iti aminteste trecutul , dar totul trebuie depasit si noi suntem constienti de asta . Avem nevoie sa dam o sansa zilei de maine .Trebuie sa fim intr-o continua miscare ce nu ne va lasa prinsi in panze de paianjen .
Viata mea de azi - danseaza in valsuri din odele primaverii , cea de ieri nu mai exista , s-a terminat . E un nou inceput , nu stiu al cata-lea , si nici nu stiu cate vor mai fi . Merg usor usor si refuz inca odata sa ma las prinsa de mrejele  trecutului .
Si cu toate aste ma bate un gand ca mi-as dori sa fiu un copil mereu , doar un copil !

Of what we are made ?

 Stau bine si ma gandesc .. mii de conexiuni ma duc pe fagasuri necunoscute ! Exist pentru o anume cauza , sau sa face ceva , sau sa le generez altora prilejuri pentru a se face remarcati ?Sunt intrebari la care nu am raspuns , sunt zile care au trecut si nu am nimic de la ele , am amintiri din care nu am ce lua si vreau sa le sterg , cunosc oameni de la care nu as putea invata nimic .. si totusi toate astea trec pe langa mine , uneori ma marcheaza , alteori nu ...
Am parte de bine care este de fapt raul altora si ma intreb : sunt facuta din bine sau rau ? Pentru bine sau rau ? Traim intr-o realitate iluzorie , ne agatam de fibre ce par reale pentru a ne construi vise , care odata neimplinite duc la distrugerea castelelor din nisip uscat pe care le-am construit . Ne inconjoara sute de oportunitati de care nu stim sa profitam pentru ca semne de intrebare ne tulbura deciziile , cu ce sa alegem defapt cu inima sau cu ratiunea ? Eu nu aleg cu inima , nu sunt un om bun de la care alti ar putea lua ceva si cu toate acestea deciziile pe care le iau rational ma duc in locuri din care nu pot iesi , asociez toate cu "eul " meu prost conceput sau defapt nu stiu :-? Daca sunt facuta din bine inseamna ca pot da vina pe circumstantele care m-au facut sa ajung asa , ori pe oameni care m-au impins la "pacat" ! Dar , daca nu , daca sunt facuta din rau , asta inseamna ca pot mai mult de atat , pot cadea de 10 ori si ma pot ridica fara sa ajung undeva anume.
Cred ca sunt pesimista si pragmatica in acelasi timp ! Nu imi pun nadejdea in mine , ci intr-o forta pe care o consider divina si pe care dau vina de fiecare data  cand ceva nu imi reuseste ceva . Mereu am zis ca timpul le va rezolva pe toate , dar nu e asa.. el trece lasand urme care ne vor marca pentru totdeauna. Nu poti trai cu speranta ca maine va fi bine daca nu vei face nimic , nu poti astepta sa dea peste tine fericirea fara ca tu sa nu o construiesti , cum nici nu poti anticipa raul care te asteapta dupa colt .
Si cu asta ajung la o concluzie simpla : traim intr-un univers in care viata - prin spatiul si timpul sau existential - ne joaca feste ! E defapt un joc in care , asa cum poti fi un rege de neinduplecat poti fi , la fel de usor si un pion ce va genera sau nu multe !
Let`s play !!