" O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie ... Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei . De cele mai multe ori te obisnuiesti greu , la inceput , sa-ti placa si mai tarziu fara de care sa nu poti trai . Iubesti intai din mila , din indatorire , din duiosie , iubesti pentru ca stii ca asta o va face fericita, iti repeti ca nu e loial s-o jignesti , sa inseli atata incredere. Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei , asa cum te obisnuiesti cu un peisaj . Si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica. Inabusi in tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri. Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei . Vrei succese ca sa ai surasul ei . Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca , mentinute cu vointa , duc la o adevarata nevroza . Orice iubire e ca un monodeism , voluntar la inceput , patologic pe urma .. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu