Iubitul meu , te simt asa departe...
Mi-ai pus e frunte mainile subtiri -
Dar , ca un zid puternic , ne desparte
O panza de cernute amintiri.

Fiinte mea intreaga cand te cere
Tu stai visand , nici ochii nu  ti-i misti -
Si cate taine pline de durere
Se pierd in noaptea ochilor tai tristi !
Eu chem osanda care ma omoara, -
Salbatic vantul patimei sa bata, -
Eu cer icoana ta de-odinioara.
Pe care n-am vazut-o niciodata.

O, cum as vrea durerea sa mi-o-nsele !
Atatea nopti pustii am adorat-o,
I-am dat si jertfa tineretii mele
Zambind .. Tu numai inima mi-ai dat-o.

Mi-ai dat-o ! Floarea gingasa de munte
Ce sta deasupra unui larg abis ..
(Si chiar acum , cand ma saruti pe frunte ;
Tu ma saruti cum se saruta-n vis);

Caci sufletul , ca tristele ruine,
Pastreaza-n el lumina altor vremuri , -
Si cand o raza-ajunge pan la mine
Atunci te simt iubitul meu , cum tremuri !
Ea lumineaza-m tine , fara veste ,
Prapastia trecutului intreg
Si-atunci duioasa inimii poveste
Eu o ascult , dar n-o mai inteleg .

Deaceea-n seara asta mi-e totuna,
Sporeste-mi ,iar durerea sau alina-mi ...
Te-ntreb , - pierdut pentru totdeauna : -
De unde vii si cine esti , straine ?

               [C.C]